Afaceristul Videanu, 4 milioane de euro profit

Adriean Videanu e un edil care, prin politica sa, a creat o piaţă extraordinară de desfacere pentru produsele
afaceristului Videanu. Astfel, primarul a umplut Capitala de borduri de piatră. Afaceristul, având fler, a adus în ţară borduri de acest tip.

În anul 2006, un metru liniar de bordură adusă din China costa mai puţin de 50 de lei (500.000 lei vechi), în timp ce pe piaţă ajunsese la 150-200 lei (1,5 – 2 milioane lei vechi). Actele de import ale firmei
Titan Mar dovedesc că familia Videanu a adus în România, doar în anii 2006 şi 2007, peste 157.000 de metri liniari de borduri. De aici reiese clar profitul firmei importatoare, de cel puţin 100 de lei pe metrul liniar. Un calcul simplist arată un profit total de peste patru milioane de euro. Deşi, încă nu s-a stabilit că bordurile din Capitală sunt tip Titan Mar, Cosmin Guşă a afirmat că Videanu e „beneficiarul direct al profiturilor realizate din înlocuirea bordurilor din Bucureşti cu borduri din China“.

Videanu s-a mărginit să declare că aşteaptă rezultatul controlului Curţii de Conturi şi că nu răspunde „acuzelor calomnioase“. Primarul general Adriean Videanu a fost, în mai 2006, într-o delegaţie în Republica Populară Chineză, iar după vizita făcută pe banii
bucureştenilor familia domnului Videanu a obţinut un câştig extraordinar. Din 2006, primarul Adriean Videanu a decis să impună firmelor de construcţii termene de garanţie pentru bună execuţie de patru sau chiar cinci ani, deşi până atunci, garanţia era de numai trei ani.

Practic, firmele de construcţii sunt nevoite să ţină în conturi speciale garanţiile de bună execuţie, pentru ca, dacă lucrarea se deteriorează înainte de expirarea garanţiei, municipalitatea să o poată reface pe banii firmelor respective.

De fapt, mărirea perioadei de garantare avea un scop precis: constructorii şi directorii lui Videanu ştiau că bordurile din beton nu rezistă, în medie, decât trei ani, după care trebuie înlocuite. Mărind termenul de garantare a lucrărilor, primăria i-a determinat pe constructorii de drumuri din Bucureşti să folosească borduri din piatră, mult mai scumpe. Cum acest tip de borduri nu se prea găsea în România, constructorii s-au văzut nevoiţi să cumpere din import.

Ca să intre mai multe borduri pe străzi, primăria a decis îngustarea trotuarelor şi crearea de parcaje „în spic”. Aceste parcaje (care nu eliberează carosabilul de maşini, cum o fac cele subterane sau supraterane) nu sunt altceva decât un zig-zag de borduri din granit, extrem de profitabil pentru importatorul de borduri.

Afacerea a avut succes şi pentru că primarul a amânat cu doi ani realizarea parcajelor subterane, pe motiv că s-ar fi schimbat legea parteneriatului public-privat. Dar parcajele sub sau supraterane puteau fi realizate şi altfel, nu doar în parteneriat public-privat. Amânarea a creat însă o cerere enormă de locuri de parcare, astfel că cele în spic erau binevenite pentru şoferii disperaţi.

Dar proiectele de reabilitare a străzilor derulate prin licitaţiile orchestrate de primărie nu erau suficiente. Aşa că afaceristul primar s-a extins şi în zona Administraţiei Străzilor, instituţie aflată sub autoritatea Consiliului general, şi nu a Primăriei. Videanu l-a pus aici director (mai întâi cu delegaţie, deci terminarea lucrărilor era urgentă) pe Claudiu Bălan, coleg de partid din Bacău, fost coleg de facultate cu primarul. Astfel, borduriada s-a extins şi la reparaţiile de străzi realizate pe banii consiliului, nu numai ai primăriei.

Adriean Videanu a negat întotdeauna că firma sa ar avea afaceri directe cu primăria sau cu instituţii subordonate acesteia, dar nu a negat niciodată că ar avea afaceri cu firmele care câştigau licitaţii la Primăria Capitalei.

Info plus
:

100 lei pe metru liniar de borduri - profitul importatorului Titan Mar