Centrul de Studii Globale din Canada a publicat o scrisoare adresata cancelarului Schroeder in anul 2000, care dezvaluie dedesubturile ruperii Kosovo de Serbia * Belgradul intra intr-un an politic tulbure
Presedintele sarb Boris Tadici a dizolvat ieri Parlamentul si a convocat alegeri legislative pentru 11 mai, dupa o grava criza guvernamentala generata de disputele privind independenta Kosovo si apropierea de UE, relateaza Mediafax. Tadici a luat aceasta decizie dupa ce premierul nationalist Voislav Kostunita a decis sambata sa dizolve alianta cu Partidul Democratic (DS) al lui Tadici din cauza divergentelor profunde privind apropierea de UE, dupa independenta Kosovo. Proclamarea unilaterala a independentei Kosovo - factorul declansator al tulburarilor politice actuale - a fost prevazuta in cadrul strategiei de extindere a NATO, dupa cum o dovedeste o scrisoare a unui parlamentar german catre cancelarul Gerhard Schroder publicata de Centrul de Studii Globale din Canada. Deputatul CDU Willy Wimmer avea sa relateze intr-un interviu acordat Jurnalului pentru Politica Externa din Germania ca SUA se folosesc de Balcani in tratarea problemelor cu lumea musulmana si urmand politica lui Bismarck pentru a mentine dezechilibrul european.
Scrisoarea deputatului
In cadrul unei scrisori extrem de sincere, Willy Wimmer ii transmite cancelarului german Georg Schroeder (foto stanga, alaturi de Vladimir Putin) rezultatele unei conferinte la nivel inalt sponsorizate de Departamentul de Stat SUA pe 2 mai 2002 la Bratislava. Wimmer - care la acea data
era vicepresedinte al Adunarii Parlamentare a OSCE arata cauzele campaniei
de bombardare a Serbiei timp de 78 de zile, scopurile extinderii NATO catre granitele Rusiei. La conferinta de la Bratislava au participat nume sonore ca Ronald Asmus (Council on Foreign Relations), John Bolton (fost ambasador SUA la ONU), Ian Brzezinski, Erhard Busek (reprezentantul SECI), Jan Figel (ministru adjunct de Externe slovac, actual comisar european). Din partea Romaniei au fost prezenti ziaristul Bogdan Chirieac, Sorin Frunzaverde (pe atunci ministru al Apararii), Sergiu Medar (pe atunci directorul Directiei de Informatii a Armatei).
In mesajul catre Schroder, Willy Wimmer arata ca "organizatorii conferintei au solicitat o recunoastere cat mai rapida a independentei Kosovo; ca organizatorii au declarat ca Iugoslavia se afla in afara oricarui cadru legal
, in principal in afara Actului Final de la Helsinki privind inviolabilitatea frontierelor". La aceasta conferinta, conform lui Wimmer, s-a aratat ca "razboiul impotriva Iugoslaviei a fost declansat pentru a rectifica o decizie gresita a generalului Eisenhower din timpul celui de-al II lea Razboi Mondial. De aceea din motive
strategice trupele americane trebuie sa fie stationate aici pentru a compensa ocazia pierduta in 1945".
Extinderea NATO
Deputatul german arata ca "extinderea NATO ar fi folositoare daca s-ar reface situatia teritoriala in regiunea dintre Marea Baltica si Anatolia existenta la apogeul puterii Imperiului Roman. Din acest motiv Polonia trebuie flancata la nord si sud de state democratice, iar Romania si Bulgaria trebuie sa asigure legatura terestra cu Turcia".
miercuri, 25 martie 2009
Iranul exerseaza semidemocratia
Iranienii sint asteptati vineri la urne pentru a-si alege legislativul pe urmatorii 4 ani, dar nemultumirile abunda dupa ce Consiliul Gardienilor a blocat candidaturile mai multor reformisti si conservatori moderati.
Descalificarea candidatilor, in special pe motiv ca ar fi „insuficient“ de islamici, nu este o noutate. Din 2004 pina acum, numarul reformistilor lasati de Consiliul Gardienilor Revolutiei sa candideze a fost tot mai mic
si la parlamentare, si la prezidentiale. In 2000, puterea conservatoare a avut un adevarat soc dupa ce populatia a adus prin vot o majoritate reformista in Parlament. Consiliul Gardienilor, institutie clericala care stabileste ce legi si care candidati respecta criteriile islamice, nu a mai repetat greseala si a respins, si acum pentru alegerile parlamentare, candidaturile a nu mai putin de o treime dintre candidati, majoritatea reformisti.
Limitarea alegerii populatiei la candidatii acceptati de Consiliu pune sub semnul intrebarii valabilitatea votului si principiile democratice. Analistii considera ca dezamagirea cauzata de nerespectarea promisiunilor economice ale taberei ultraconservatoare in frunte cu presedintele Ahmadinejad nu poate avea ca efect o sanctionare la urne, pentru ca pur si simplu
iranienii nu au la dispozitie variante de vreme ce majoritatea candidatilor sint ultraconservatori.
Anul acesta, la urne se va prezenta o noua generatie care a ingrosat rindurile iranienilor sub 30 de ani, care acum ajung la 60% din populatie. Serviciul in limba persana al BBC a realizat un sondaj in rindul celor care vor vota vineri pentru prima oara, iar rezultatele arata ca prezenta celor tineri la urne nu inseamna neaparat voturi in plus
pentru taberele reformatoare si conservator-moderate. Se pare ca vor vota tinerii din clasa de jos, cu mari probleme sociale si economice, iar optiunile lor se vor indrepta spre ultraconservatori, care au un discurs populist pe linia celui cu care a cistigat Mahmud Ahmadinejad prezidentialele din 2005.
Tineretul este baza de voturi cea mai vinata de politicienii iranieni si cea mai atenta la strategiile economice propuse in campaniile electorale, pentru ca somajul in rindul tinerilor este de aproximativ 25%. Tinerii cu optiuni liberale vor lipsi probabil de la urne pentru ca nu au cui sa isi dea votul si considera ca alegerile nu vor schimba nimic. Intre timp, mai toti liderii iranieni, in special clericii in frunte cu liderul spiritual suprem Ali Khamenei, au lansat indemnuri repetate la vot. Perceptia in Iran este ca absenteismul ridicat ar pune sub semnul intrebarii insusi regimul - republica islamica.
Tradare!
Ministerul de Informatii iranian l-a acuzat de tradare pe un parlamentar de orientare reformista pentru ca acesta vorbise la un post de televiziune in limba persana care tine de Vocea Americii. Parlamentarul Pir Muazen a criticat dur respingerea candidatilor reformisti la alegerile de vineri, de catre Consiliul Gardienilor, pe motiv ca ar fi „neislamici“. Muazen, care voia inca un mandat, este printre cei ai caror candidaturi au fost respinse.
Descalificarea candidatilor, in special pe motiv ca ar fi „insuficient“ de islamici, nu este o noutate. Din 2004 pina acum, numarul reformistilor lasati de Consiliul Gardienilor Revolutiei sa candideze a fost tot mai mic
si la parlamentare, si la prezidentiale. In 2000, puterea conservatoare a avut un adevarat soc dupa ce populatia a adus prin vot o majoritate reformista in Parlament. Consiliul Gardienilor, institutie clericala care stabileste ce legi si care candidati respecta criteriile islamice, nu a mai repetat greseala si a respins, si acum pentru alegerile parlamentare, candidaturile a nu mai putin de o treime dintre candidati, majoritatea reformisti.
Limitarea alegerii populatiei la candidatii acceptati de Consiliu pune sub semnul intrebarii valabilitatea votului si principiile democratice. Analistii considera ca dezamagirea cauzata de nerespectarea promisiunilor economice ale taberei ultraconservatoare in frunte cu presedintele Ahmadinejad nu poate avea ca efect o sanctionare la urne, pentru ca pur si simplu
iranienii nu au la dispozitie variante de vreme ce majoritatea candidatilor sint ultraconservatori.
Anul acesta, la urne se va prezenta o noua generatie care a ingrosat rindurile iranienilor sub 30 de ani, care acum ajung la 60% din populatie. Serviciul in limba persana al BBC a realizat un sondaj in rindul celor care vor vota vineri pentru prima oara, iar rezultatele arata ca prezenta celor tineri la urne nu inseamna neaparat voturi in plus
pentru taberele reformatoare si conservator-moderate. Se pare ca vor vota tinerii din clasa de jos, cu mari probleme sociale si economice, iar optiunile lor se vor indrepta spre ultraconservatori, care au un discurs populist pe linia celui cu care a cistigat Mahmud Ahmadinejad prezidentialele din 2005.
Tineretul este baza de voturi cea mai vinata de politicienii iranieni si cea mai atenta la strategiile economice propuse in campaniile electorale, pentru ca somajul in rindul tinerilor este de aproximativ 25%. Tinerii cu optiuni liberale vor lipsi probabil de la urne pentru ca nu au cui sa isi dea votul si considera ca alegerile nu vor schimba nimic. Intre timp, mai toti liderii iranieni, in special clericii in frunte cu liderul spiritual suprem Ali Khamenei, au lansat indemnuri repetate la vot. Perceptia in Iran este ca absenteismul ridicat ar pune sub semnul intrebarii insusi regimul - republica islamica.
Tradare!
Ministerul de Informatii iranian l-a acuzat de tradare pe un parlamentar de orientare reformista pentru ca acesta vorbise la un post de televiziune in limba persana care tine de Vocea Americii. Parlamentarul Pir Muazen a criticat dur respingerea candidatilor reformisti la alegerile de vineri, de catre Consiliul Gardienilor, pe motiv ca ar fi „neislamici“. Muazen, care voia inca un mandat, este printre cei ai caror candidaturi au fost respinse.
Saddam nu a avut legături cu Al-Qaida
Analiştii americani demontează o altă "gogoaşă", după cea a arsenalului de distrugere în masă, care a fundamentat războiul din Irak.
Fostul dictator irakian Saddam Hussein nu a avut legături cu reţeaua teroristă Al-Qaida, arată un studiu sponsorizat de Pentagon. Concluzia face praf una dintre principalele motivaţii ale invaziei Irakului: colaborarea liderului de la
Bagdad cu oamenii lui Osama Bin Laden.
Cercetarea a peste 600.000 de documente
irakiene recuperate de trupele americane şi britanice după răsturnarea lui Saddam Hussein în 2003 a demonstrat că între acesta şi Al-Qaida nu au existat legături directe. Raportul realizat de Institutul pentru Analize de Apărare (IDA) nu a fost primit prea bine la Pentagon, luat pe nepregătite de rezultate.
Potrivit postului de televiziune „ABC", Ministerul Apărării a anulat conferinţa de presă destinată prezentării documentului
şi a decis să nu mai posteze pe internet concluziile think-thank-ului din Virginia. Oficiali militari citaţi de cotidianul britanic "The Guardian" au precizat că cei care sunt interesaţi de studiu vor primi prin e-mail copii
neclasificate.
Fostul dictator irakian Saddam Hussein nu a avut legături cu reţeaua teroristă Al-Qaida, arată un studiu sponsorizat de Pentagon. Concluzia face praf una dintre principalele motivaţii ale invaziei Irakului: colaborarea liderului de la
Bagdad cu oamenii lui Osama Bin Laden.
Cercetarea a peste 600.000 de documente
irakiene recuperate de trupele americane şi britanice după răsturnarea lui Saddam Hussein în 2003 a demonstrat că între acesta şi Al-Qaida nu au existat legături directe. Raportul realizat de Institutul pentru Analize de Apărare (IDA) nu a fost primit prea bine la Pentagon, luat pe nepregătite de rezultate.
Potrivit postului de televiziune „ABC", Ministerul Apărării a anulat conferinţa de presă destinată prezentării documentului
şi a decis să nu mai posteze pe internet concluziile think-thank-ului din Virginia. Oficiali militari citaţi de cotidianul britanic "The Guardian" au precizat că cei care sunt interesaţi de studiu vor primi prin e-mail copii
neclasificate.
Elena Băsescu, victorie în faţa "Tricolorului"
udecătoria Sectorului 5 a amendat, astăzi, cu 500 de lei, editura Speranţa, care publică ziarul Tricolorul, pentru că a refuzat solicitarea instanţei de a furniza informaţii cu privire la autorul articolului în care se arată că Elena Băsescu ar consuma droguri.
La termenul trecut, avocatul Elenei Băsescu, Radu Pricop, a cerut instanţei, sub sancţiunea amenzii, identificarea reporterului de la Tricolorul care a scris articolul despre fiica preşedintelui. Instanţa a făcut o adresă la publicaţia Tricolorul pentru ca aceştia să precizeze numele celui care a semnat articolul. Editura Speranţa a refuzat însă să furnizeze informaţiile cerute de instanţă, motiv pentru care a fost amendată.
Judecătoria Sectorul 5 a identificat reporterul de la "Can Can" care a publicat articolul intitulat "Elena Băsescu acuzată că se droghează cu cocaină", motiv pentru care aceasta a acţionat în instanţă ziarul. Reporterul de la ziarul Can Can, care a preluat informaţia din publicaţia Tricolorul, va fi audiat în proces.
Instanţa a acordat un nou termen pentru 18 mai.
În luna noiembrie a anului trecut, cotidianul Tricolorul a publicat un articol în care se arăta că motivul despărţirii dintre Elena Băsescu şi Andrei Hrebenciuc ar fi drogurile şi că el i-ar fi reproşat că s-ar droga prea mult. Elena Băsescu dezminte afirmaţiile şi spune că va depune ca probă un set de analize efectuate în ziua imediat următoare publicării articolului respectiv.
Fiica preşedintelui a adăugat că este de acord cu repetarea acestora, dacă judecătorii vor considera necesar. Tot în luna noiembrie, cotidianul Can Can a publicat un articol intitulat - "Elena Băsescu acuzată că se droghează cu cocaină". Fiica cea mică a preşedintelui a cerut, în acest proces, despăgubiri morale de un leu
.
Elena Băsescu apreciază, în acţiunea sa, că prin publicarea acelor articole i-ar fi fost provocat un "prejudiciu de ordin moral reliefat în primul rând prin afectarea imaginii de persoană publică cu o reputaţie morală neştirbită, precum şi datorită imixtiunii în viaţa privată". Fiica preşedintelui mai arată că în urma acestor articole a resimţit o atitudine ostilă în rândul colegilor de serviciu, al cunoscuţilor şi al opiniei publice.
La termenul trecut, avocatul Elenei Băsescu, Radu Pricop, a cerut instanţei, sub sancţiunea amenzii, identificarea reporterului de la Tricolorul care a scris articolul despre fiica preşedintelui. Instanţa a făcut o adresă la publicaţia Tricolorul pentru ca aceştia să precizeze numele celui care a semnat articolul. Editura Speranţa a refuzat însă să furnizeze informaţiile cerute de instanţă, motiv pentru care a fost amendată.
Judecătoria Sectorul 5 a identificat reporterul de la "Can Can" care a publicat articolul intitulat "Elena Băsescu acuzată că se droghează cu cocaină", motiv pentru care aceasta a acţionat în instanţă ziarul. Reporterul de la ziarul Can Can, care a preluat informaţia din publicaţia Tricolorul, va fi audiat în proces.
Instanţa a acordat un nou termen pentru 18 mai.
În luna noiembrie a anului trecut, cotidianul Tricolorul a publicat un articol în care se arăta că motivul despărţirii dintre Elena Băsescu şi Andrei Hrebenciuc ar fi drogurile şi că el i-ar fi reproşat că s-ar droga prea mult. Elena Băsescu dezminte afirmaţiile şi spune că va depune ca probă un set de analize efectuate în ziua imediat următoare publicării articolului respectiv.
Fiica preşedintelui a adăugat că este de acord cu repetarea acestora, dacă judecătorii vor considera necesar. Tot în luna noiembrie, cotidianul Can Can a publicat un articol intitulat - "Elena Băsescu acuzată că se droghează cu cocaină". Fiica cea mică a preşedintelui a cerut, în acest proces, despăgubiri morale de un leu
.
Elena Băsescu apreciază, în acţiunea sa, că prin publicarea acelor articole i-ar fi fost provocat un "prejudiciu de ordin moral reliefat în primul rând prin afectarea imaginii de persoană publică cu o reputaţie morală neştirbită, precum şi datorită imixtiunii în viaţa privată". Fiica preşedintelui mai arată că în urma acestor articole a resimţit o atitudine ostilă în rândul colegilor de serviciu, al cunoscuţilor şi al opiniei publice.
Curtea de Apel Bucureşti a menţinut decizia de înregistrare a Partidului Civic Maghiar
Curtea de Apel Bucureşti a respins recursul procurorilor şi a menţinut decizia Tribunalului Bucureşti, de înregistrare a Partidului Civic Maghiar, hotărârea de astăzi fiind definitivă.
Procurorul a cerut astăzi Curţii de Apel casarea deciziei Tribunalului Bucureşti, prin care s-a dispus înregistrarea Partidului Civic Maghiar, pe motiv că există semnături false pe listele de susţinători depuse la dosar
, şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Procurorul a susţinut că magistraţii Tribunalului Bucureşti nu ar fi cercetat cu atenţie fondul cauzei şi, în consecinţă, nu ar fi observat că ar exista semnături aproape identice în dreptul unor persoane diferite. "Există indicii ale infracţiunii de fals", a spus procurorul, susţinând că o persoană a semnat în fals pentru alte persoane.
Avocatul Partidului Civic Maghiar, Doru Costea, a susţinut că este vorba despre "o manieră de obstaculare" a înregistrării partidului.
La termenul de astăzi, instanţa a pus în discuţie cereri de intervenţie din partea unor persoane care au susţinut că li s-ar fi folosit datele personale şi semnăturile, pe listele de susţinere a PCM, fără a-şi da consimţământul, şi le-a respins ca inadmisibile. De asemenea, Curtea de Apel a respins cererea de intervenţie în favoarea Ministerului Public, a lui George Alexandru Roncea.
La termenul de luni, Curtea de Apel a judecat, într-un dosar separat, o altă cerere de intervenţie a lui George Alexandru Roncea, fratele mai mare
al ziaristului Victor Roncea, care a fost respinsă ca inadmisibilă.
Magistraţii Tribunalului Bucureşti au admis, în data
de 29 ianuarie 2008, cererea de înregistrare a Partidului Civic Maghiar şi au dispus înregistrarea acestuia în registrul partidelor politice existent la Tribunalul Bucureşti.
Instanţa a admis cererea de înregistrare cu tot cu denumirea partidului tradusă în limba maghiară cu toate că, procurorul de şedinţă a cerut magistraţilor, în 24 ianuarie, respingerea înregistrării Partidului Civic Maghiar, pe motiv că articolul 13 din Constituţia României prevede limba română ca limbă oficială. În denumirea completă a partidului era inclusă şi traducerea în limba maghiară. Din actele dosarului rezultă că denumirea completă este "Partidul Civic Maghiar - Magyar Polgari Part", abreviat "PCM-MPP".
În replică, avocatul lui Szasz Jeno, preşedintele partidului, a susţinut în faţa instanţei că, atâta timp
cât minorităţile naţionale se pot constitui în formaţiuni politice, respectiv partide, e normal ca ei să beneficieze de drepturile şi libertăţile fundamentale atribuite. El a mai susţinut că, potrivit articolului 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, drepturile şi libertăţile fundamentale pot fi exercitate fără discriminare bazată pe criterii de limbă sau pe apartenenţa la o minoritate etnică.
Procurorul a cerut astăzi Curţii de Apel casarea deciziei Tribunalului Bucureşti, prin care s-a dispus înregistrarea Partidului Civic Maghiar, pe motiv că există semnături false pe listele de susţinători depuse la dosar
, şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Procurorul a susţinut că magistraţii Tribunalului Bucureşti nu ar fi cercetat cu atenţie fondul cauzei şi, în consecinţă, nu ar fi observat că ar exista semnături aproape identice în dreptul unor persoane diferite. "Există indicii ale infracţiunii de fals", a spus procurorul, susţinând că o persoană a semnat în fals pentru alte persoane.
Avocatul Partidului Civic Maghiar, Doru Costea, a susţinut că este vorba despre "o manieră de obstaculare" a înregistrării partidului.
La termenul de astăzi, instanţa a pus în discuţie cereri de intervenţie din partea unor persoane care au susţinut că li s-ar fi folosit datele personale şi semnăturile, pe listele de susţinere a PCM, fără a-şi da consimţământul, şi le-a respins ca inadmisibile. De asemenea, Curtea de Apel a respins cererea de intervenţie în favoarea Ministerului Public, a lui George Alexandru Roncea.
La termenul de luni, Curtea de Apel a judecat, într-un dosar separat, o altă cerere de intervenţie a lui George Alexandru Roncea, fratele mai mare
al ziaristului Victor Roncea, care a fost respinsă ca inadmisibilă.
Magistraţii Tribunalului Bucureşti au admis, în data
de 29 ianuarie 2008, cererea de înregistrare a Partidului Civic Maghiar şi au dispus înregistrarea acestuia în registrul partidelor politice existent la Tribunalul Bucureşti.
Instanţa a admis cererea de înregistrare cu tot cu denumirea partidului tradusă în limba maghiară cu toate că, procurorul de şedinţă a cerut magistraţilor, în 24 ianuarie, respingerea înregistrării Partidului Civic Maghiar, pe motiv că articolul 13 din Constituţia României prevede limba română ca limbă oficială. În denumirea completă a partidului era inclusă şi traducerea în limba maghiară. Din actele dosarului rezultă că denumirea completă este "Partidul Civic Maghiar - Magyar Polgari Part", abreviat "PCM-MPP".
În replică, avocatul lui Szasz Jeno, preşedintele partidului, a susţinut în faţa instanţei că, atâta timp
cât minorităţile naţionale se pot constitui în formaţiuni politice, respectiv partide, e normal ca ei să beneficieze de drepturile şi libertăţile fundamentale atribuite. El a mai susţinut că, potrivit articolului 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, drepturile şi libertăţile fundamentale pot fi exercitate fără discriminare bazată pe criterii de limbă sau pe apartenenţa la o minoritate etnică.
Contre Geoană - Tăriceanu
Mircea Geoană şi premierul Tăriceanu au avut ieri prima dispută pe tărâm străin, la
Bruxelles.
Preşedintele PSD s-a întâlnit cu Laszlo Kovacs, comisarul european pentru fiscalitate, cu care a discutat despre taxa auto
, lucru care l-a deranjat pe Tăriceanu: „Nu ştiu ce poate să discute domnul Geoană cu domnul Kovacs, pentru că relaţiile dintre România şi UE se desfăşoară la nivelul executivului“. Geoană i-a replicat la fel de acid
: „Fiecare să-şi vadă de meseria proprie. Nici eu nu l-am întrebat cum vine la Bruxelles când are 20% susţinere în parlament“.
Premierul Tăriceanu şi preşedintele Băsescu se află de ieri la Bruxelles, unde participă la reuniunea Consiliului European (CE) de primăvară. Pe agenda şefilor de state şi de guverne din Uniunea Europeană se află un pachet
legislativ prin care se încearcă diminuarea efectelor schimbărilor climatice, dar şi problema stabilităţii financiare
în contextul crizei internaţionale. Potrivit lui Tăriceanu, România susţine poziţia UE referitoare la reducerea emisiilor de dioxid de carbon şi reducerea birocraţiei la nivelul UE.
Bruxelles.
Preşedintele PSD s-a întâlnit cu Laszlo Kovacs, comisarul european pentru fiscalitate, cu care a discutat despre taxa auto
, lucru care l-a deranjat pe Tăriceanu: „Nu ştiu ce poate să discute domnul Geoană cu domnul Kovacs, pentru că relaţiile dintre România şi UE se desfăşoară la nivelul executivului“. Geoană i-a replicat la fel de acid
: „Fiecare să-şi vadă de meseria proprie. Nici eu nu l-am întrebat cum vine la Bruxelles când are 20% susţinere în parlament“.
Premierul Tăriceanu şi preşedintele Băsescu se află de ieri la Bruxelles, unde participă la reuniunea Consiliului European (CE) de primăvară. Pe agenda şefilor de state şi de guverne din Uniunea Europeană se află un pachet
legislativ prin care se încearcă diminuarea efectelor schimbărilor climatice, dar şi problema stabilităţii financiare
în contextul crizei internaţionale. Potrivit lui Tăriceanu, România susţine poziţia UE referitoare la reducerea emisiilor de dioxid de carbon şi reducerea birocraţiei la nivelul UE.
Parchetul: Listele de înfiinţare a PCM conţin semnături false
Parchetul cere instanţei să admită contestaţia la decizia de acceptare a cererii de înfiinţare a Partidului Civic Maghiar şi să trimită dosarul la Tribunalul Bucureşti pentru rejudecare, pentru că pe listele de înfiinţare ar fi fost mai multe
semnături falsificate.
La dezbaterile de astăzi, procurorul de şedinţă a cerut Curţii de Apel Bucureşti să admită recursul promovat de Parchet, să caseze decizia dată
de Tribunalul Bucureşti de admite a cererii de înfiinţare a Partidului Civic Maghiar şi să trimită dosarul
cu rejudecare la aceeaşi instanţă.
semnături falsificate.
La dezbaterile de astăzi, procurorul de şedinţă a cerut Curţii de Apel Bucureşti să admită recursul promovat de Parchet, să caseze decizia dată
de Tribunalul Bucureşti de admite a cererii de înfiinţare a Partidului Civic Maghiar şi să trimită dosarul
cu rejudecare la aceeaşi instanţă.
Consultant NASA vrea în parlament!
Fostul candidat ţărănist la
preşedinţie Constantin Timoc încearcă în prezent să prindă un mandat de deputat, candidând însă ca independent. "Nu aparţin niciunui partid, nu vreau decât să reprezint interesul Colegiului Electroral care mă va înregistra. Mă preocupă o problemă, şi anume că eu am fost în America în timpul
revoluţiei din Timişoara, şi mă întreb ce aş putea face eu pentru Timişoara în aceste condiţii", a declarat Timoc. El are cetăţenia americană, este preşedinte al Spaceborne Inc., Pasadena, din California şi consultant NASA.
preşedinţie Constantin Timoc încearcă în prezent să prindă un mandat de deputat, candidând însă ca independent. "Nu aparţin niciunui partid, nu vreau decât să reprezint interesul Colegiului Electroral care mă va înregistra. Mă preocupă o problemă, şi anume că eu am fost în America în timpul
revoluţiei din Timişoara, şi mă întreb ce aş putea face eu pentru Timişoara în aceste condiţii", a declarat Timoc. El are cetăţenia americană, este preşedinte al Spaceborne Inc., Pasadena, din California şi consultant NASA.
PSD fuge de MISA si da de Costel Bobic
PSD intra in competitia pentru Capitala cu o mare problema: scrisoarea lui Vanghelie catre yoghinii MISA. Nici celalalt posibil candidat al PSD, Sorin Oprescu, nu sta prea bine. Controversatul om de afaceri Costel Bobic declara ca-l va sustine financiar.
Scrisoarea lui Marian Vanghelie catre MISA, publicata in editia de ieri a ziarului Cotidianul, a stirnit discutii aprinse in PSD. Vicepresedintele PSD Cristian Diaconescu spune ca decizia de a trimite o scrisoare yoghinilor apartine in totalitate Organizatiei PSD Bucuresti si ca nu este o incercare de a cistiga voturi. „Nu exista nici o strategie a partidului si nici un mandat din partea partidului. Este o initiativa a organizatiei PSD Bucuresti, de care noi nu am stiut“, afirma Cristian Diaconescu. Mai radical, Ion Stan, vice PSD, refuza sa creada ca partidul sau ar avea nevoie de voturile MISA la viitoarele alegeri. „Nu cred ca partidul a ajuns atit de rau incit sa ceara sprijinul unei organizatii asupra careia planeaza diverse suspiciuni de interferenta cu legea. Fereasca Dumnezeu! Sintem un partid de aproape 600.000 de membri, format din oameni crestini, nicidecum din oameni care se invirt in spirala. Eu cred ca domnul Vanghelie creeaza o problema artificiala pentru partidul nostru“, considera Ion Stan, care se recomanda drept „vicepresedinte responsabil cu viata
partidului“.
In epistola semnata de Marian Vanghelie se spunea insa ca, „printre cei care Va urmeaza, avem si in rindurile Organizatiei PSD Bucuresti, iar acestia s-au dovedit a fi printre cei mai onesti si curati sufleteste“. Ion Stan neaga si ca in PSD s-ar ascunde adepti ai gurului Bivolaru si considera afirmatia lui Vanghelie „o aiureala. Eu nu am nici o informatie despre aceasta organizatie
MISA si nici despre membri PSD care sint membri sau simpatizanti MISA.
Il rog sa indice domnul Vanghelie care sint acei membri sau simpatizanti“. Nici colega de organizatie Rodica Nassar nu are cunostinta despre social democrati posibili practicanti MISA: „Eu nu stiu nici un membru MISA in PSD, daramite sa mai am si un inventar“.
In schimb, Doru Giugula, presedintele Consiliului de Arbitraj al PSD Bucuresti, sustine ca scrisoarea lui Vanghelie face parte dintr-o „strategie a organizatiei de a dialoga cu societatea civila“ de la sindicate si pina la MISA si de a afla „pe ce pozitii stau“ acestia. „E cumva o crima?“, intreaba ironic Giugula.
Celalalt posibil/probabil candidat al PSD la Primaria Capitalei, Sorin Oprescu, are si el deja bataie de cap, chiar inainte de a se decide oficial candidatura sa. Despre Sorin Oprescu se spune ca este sustinut financiar de controversatul om de afaceri Costel Bobic, dar si ca va fi ajutat in campania
electorala de consultantul politic al PNL, Dan Andronic. Contactat de Cotidianul, Costel Bobic a declarat ca este prieten cu Sorin Oprescu de 30 de ani. „Daca are nevoie de bani
, ii dau exact citi ii trebuie. Dar nu cred ca va avea nevoie. Tot eu i-am facut campania si in 2000“, a lamurit Bobic problema finantarii. Sorin Oprescu ne-a declarat si el ca omul de afaceri este „un bun prieten“ al sau. Insa Oprescu spune ca „finantarile de campanie, daca va fi aceasta campanie, vor fi transparente“.
Numele omului de afaceri Costel Bobic a fost vehiculat in mai multe
scandaluri, precum Bancorex, Tigareta II sau in cel al retinerii realizatorului tv Andrei Gheorghe pentru consum de marijuana.
Dan Andronic a spus ca el nu poate lucra pentru Sorin Oprescu sau pentru alt candidat al PSD deoarece prin contract „este obligat sa asiste doar candidatii PNL“.
Scrisoarea lui Marian Vanghelie catre MISA, publicata in editia de ieri a ziarului Cotidianul, a stirnit discutii aprinse in PSD. Vicepresedintele PSD Cristian Diaconescu spune ca decizia de a trimite o scrisoare yoghinilor apartine in totalitate Organizatiei PSD Bucuresti si ca nu este o incercare de a cistiga voturi. „Nu exista nici o strategie a partidului si nici un mandat din partea partidului. Este o initiativa a organizatiei PSD Bucuresti, de care noi nu am stiut“, afirma Cristian Diaconescu. Mai radical, Ion Stan, vice PSD, refuza sa creada ca partidul sau ar avea nevoie de voturile MISA la viitoarele alegeri. „Nu cred ca partidul a ajuns atit de rau incit sa ceara sprijinul unei organizatii asupra careia planeaza diverse suspiciuni de interferenta cu legea. Fereasca Dumnezeu! Sintem un partid de aproape 600.000 de membri, format din oameni crestini, nicidecum din oameni care se invirt in spirala. Eu cred ca domnul Vanghelie creeaza o problema artificiala pentru partidul nostru“, considera Ion Stan, care se recomanda drept „vicepresedinte responsabil cu viata
partidului“.
In epistola semnata de Marian Vanghelie se spunea insa ca, „printre cei care Va urmeaza, avem si in rindurile Organizatiei PSD Bucuresti, iar acestia s-au dovedit a fi printre cei mai onesti si curati sufleteste“. Ion Stan neaga si ca in PSD s-ar ascunde adepti ai gurului Bivolaru si considera afirmatia lui Vanghelie „o aiureala. Eu nu am nici o informatie despre aceasta organizatie
MISA si nici despre membri PSD care sint membri sau simpatizanti MISA.
Il rog sa indice domnul Vanghelie care sint acei membri sau simpatizanti“. Nici colega de organizatie Rodica Nassar nu are cunostinta despre social democrati posibili practicanti MISA: „Eu nu stiu nici un membru MISA in PSD, daramite sa mai am si un inventar“.
In schimb, Doru Giugula, presedintele Consiliului de Arbitraj al PSD Bucuresti, sustine ca scrisoarea lui Vanghelie face parte dintr-o „strategie a organizatiei de a dialoga cu societatea civila“ de la sindicate si pina la MISA si de a afla „pe ce pozitii stau“ acestia. „E cumva o crima?“, intreaba ironic Giugula.
Celalalt posibil/probabil candidat al PSD la Primaria Capitalei, Sorin Oprescu, are si el deja bataie de cap, chiar inainte de a se decide oficial candidatura sa. Despre Sorin Oprescu se spune ca este sustinut financiar de controversatul om de afaceri Costel Bobic, dar si ca va fi ajutat in campania
electorala de consultantul politic al PNL, Dan Andronic. Contactat de Cotidianul, Costel Bobic a declarat ca este prieten cu Sorin Oprescu de 30 de ani. „Daca are nevoie de bani
, ii dau exact citi ii trebuie. Dar nu cred ca va avea nevoie. Tot eu i-am facut campania si in 2000“, a lamurit Bobic problema finantarii. Sorin Oprescu ne-a declarat si el ca omul de afaceri este „un bun prieten“ al sau. Insa Oprescu spune ca „finantarile de campanie, daca va fi aceasta campanie, vor fi transparente“.
Numele omului de afaceri Costel Bobic a fost vehiculat in mai multe
scandaluri, precum Bancorex, Tigareta II sau in cel al retinerii realizatorului tv Andrei Gheorghe pentru consum de marijuana.
Dan Andronic a spus ca el nu poate lucra pentru Sorin Oprescu sau pentru alt candidat al PSD deoarece prin contract „este obligat sa asiste doar candidatii PNL“.
S-au scumpit alegerile
Hotararea privind cheltuielile necesare pentru pregatirea, organizarea si desfasurarea alegerilor pentru autoritatile administratiei publice locale, adoptata miercuri de Executiv, prevede alocarea catre autoritatile responsabile a 66 de milioane RON. Fondurile prevazute de Cabinetul Nastase pentru cheltuielile materiale si de personal la alegerile locale din 2004 s-au ridicat la 323,74 miliarde lei vechi, adica jumatate din cat aloca Guvernul Tariceanu pentru scrutinul din iunie 2008.
Din suma de 66 de milioane RON, cea mai mare felie, de 58,451 milioane, revine Ministerului Internelor si Reformei Administrative. Institutului National de Statistica primeste 3,647 milioane, Serviciul de Telecomunicatii Speciale - 3,437 milioane, iar Autoritatea Electorala Permanenta - 0,465 milioane. O Comisie de Transparenta, formata din reprezentanti ai partidelor parlamentare, ai organizatiilor neguvernamentale si ai Clubului Roman de Presa, va supraveghea, in perioada electorala, modul in care sunt cheltuiti acesti bani. Ordonatorii de credite mentionati vor informa periodic Comisia cu privire la efectuarea cheltuielilor pentru organizarea
si desfasurarea alegerilor. Executivul a precizat ca banii neutilizati vor intra in Fondul de rezerva bugetara la dispozitia Guvernului, in 60 de zile de la publicarea rezultatelor alegerilor.
Prin aceeasi Hotarare, Guvernul a decis suplimentarea 50%, fata de normativele in vigoare, in perioada martie-iunie 2008, a consumului de carburanti si a cheltuielilor telefonice efectuate de autoritatile administratiei publice implicate in organizarea alegerilor.
Executivul s-a gandit totusi, si la reducerea cheltuielilor, stabilind ca "primarii vor utiliza bunurile materiale recuperate de la alegerile anterioare si aflate in stare buna". Amintim ca primul tur de scrutin la alegerile locale va avea loc la 1 iunie, iar al doilea la 15 iunie. Biroul
pentru depunerea candidaturilor va functiona incepand cu 31 martie, iar candidaturile vor putea fi depuse pana la 22 aprilie. Campania electorala va dura o luna, incepand cu 2 mai.
Sapte lei pentru cafea
Membrii birourilor electorale, statisticienii, informaticienii, politistii si jandarmii insarcinati cu paza birourilor vor primi, pentru fiecare zi de activitate, cate sapte lei de persoana "pentru bauturi racoritoare, cafea si gustari", a stabilit Guvernul. Cheltuielile de protocol pentru personalul BEC se suporta din bugetul
MIRA, in timp
ce reprezentantii celorlalte birouri vor fi "cinstiti" din bugetele localitatilor. Membrii birourilor electorale primesc o indemnizatie de 50 lei pe zi de activitate, iar statisticienii, informaticienii si personalul tehnic auxiliar implicat in procesul electoral capata cate 35 de lei pe zi.
Din suma de 66 de milioane RON, cea mai mare felie, de 58,451 milioane, revine Ministerului Internelor si Reformei Administrative. Institutului National de Statistica primeste 3,647 milioane, Serviciul de Telecomunicatii Speciale - 3,437 milioane, iar Autoritatea Electorala Permanenta - 0,465 milioane. O Comisie de Transparenta, formata din reprezentanti ai partidelor parlamentare, ai organizatiilor neguvernamentale si ai Clubului Roman de Presa, va supraveghea, in perioada electorala, modul in care sunt cheltuiti acesti bani. Ordonatorii de credite mentionati vor informa periodic Comisia cu privire la efectuarea cheltuielilor pentru organizarea
si desfasurarea alegerilor. Executivul a precizat ca banii neutilizati vor intra in Fondul de rezerva bugetara la dispozitia Guvernului, in 60 de zile de la publicarea rezultatelor alegerilor.
Prin aceeasi Hotarare, Guvernul a decis suplimentarea 50%, fata de normativele in vigoare, in perioada martie-iunie 2008, a consumului de carburanti si a cheltuielilor telefonice efectuate de autoritatile administratiei publice implicate in organizarea alegerilor.
Executivul s-a gandit totusi, si la reducerea cheltuielilor, stabilind ca "primarii vor utiliza bunurile materiale recuperate de la alegerile anterioare si aflate in stare buna". Amintim ca primul tur de scrutin la alegerile locale va avea loc la 1 iunie, iar al doilea la 15 iunie. Biroul
pentru depunerea candidaturilor va functiona incepand cu 31 martie, iar candidaturile vor putea fi depuse pana la 22 aprilie. Campania electorala va dura o luna, incepand cu 2 mai.
Sapte lei pentru cafea
Membrii birourilor electorale, statisticienii, informaticienii, politistii si jandarmii insarcinati cu paza birourilor vor primi, pentru fiecare zi de activitate, cate sapte lei de persoana "pentru bauturi racoritoare, cafea si gustari", a stabilit Guvernul. Cheltuielile de protocol pentru personalul BEC se suporta din bugetul
MIRA, in timp
ce reprezentantii celorlalte birouri vor fi "cinstiti" din bugetele localitatilor. Membrii birourilor electorale primesc o indemnizatie de 50 lei pe zi de activitate, iar statisticienii, informaticienii si personalul tehnic auxiliar implicat in procesul electoral capata cate 35 de lei pe zi.
Liberalii s-au jucat o noapte şi-o zi cu nervii pesediştilor
Emoţii mari pentru baronii PSD, care, încă de miercuri seara, primiseră informaţii, pe diverse canale, că Guvernul Tăriceanu încearcă un artificiu legislativ pentru amânarea pentru 2012 a alegerii uninominale a şefilor de consilii judeţene. Ieri dimineaţă, telefoanele zbârnâiau la sediul de campanie
al PSD, şefii locali cerându-le liderilor de la
centru să-l cheme pe Tăriceanu la ordine, iar dacă acesta nu „înţelege”, partidul să depună neîntârziat o moţiune de cenzură. Mircea Geoană era plecat la Bruxelles, într-o vizită oficială la care participa şi premierul. Liberalii au negat rapid acuzaţiile PSD. Printre primii, Bogdan Olteanu, plecat şi el în străinătate, a declarat că „e un caz de «hoţul strigă hoţii»“.
În absenţa lui Geoană, la sediul PSD, „permanenţa” o asigura Miron Mitrea.
La prânz, Mitrea a ieşit cu o declaraţie de presă, care s-a vrut un atac preventiv la adresa liberalilor. El a spus că PSD este îngrijorat de semnalele date de „anumiţi“ reprezentanţi ai Guvernului şi ai PNL, prin care se încearcă să se reinterpreteze legea votată de Parlament privind introducerea votului uninominal. „Ne trezim în situaţia în care vedem tot felul de declaraţii şi tot felul de interpretări şi artificii juridice care încearcă să dizloce această modalitate de vot pentru anul 2012“.
Concret, Mitrea a explicat că se încearcă să se motiveze aplicarea
legii privind introducerea votului uninominal la alegerea preşedinţilor de consilii judeţene în 2012 şi nu în 2008, prin faptul că această lege a fost promulgată după apariţia Hotărârii de Guvern prin care se stabilea data alegerilor locale. „Este un artificiu penibil. Este o golăneală, ca să spun pe faţă, a unor oameni cărora le e frică de votul uninominal. Am spus că, dacă Guvernul încearcă să facă asemenea artificii, PSD va depune imediat moţiune de cenzură şi va sancţiona un guvern care încearcă să deturneze poziţia Parlamentului vizavi de această chestiune”, a spus Mitrea, care a încheiat ameninţător: „Nu vă jucaţi cu PSD! PSD nu este dispus să înghită golănii cu privire la alegerile uninominale la preşedinţii de consilii judeţene!“
PNL: „Hoţul strigă hoţii”
Liberalii au negat rapid orice intenţie de a amâna pentru 2012 alegerea preşedinţilor de CJ prin vot direct. Semnalul a fost tras de către purtătorul de cuvânt al Guvernului, care a dat asigurări că acest lucru se va produce la scrutinul din iunie. După modelul lui Traian Băsescu (şeful statului a promulgat Legea uninominalului de la Stockholm), preşedintele Camerei Deputaţilor Bogdan Olteanu, plecat şi el în străinătate, a anunţat, printr-un comunicat de presă, că actul normativ a fost publicat, ieri, în Monitorul Oficial, instituţie subordonată Camerei. Olteanu a încercat să arunce pisica în curtea PSD, afirmând că, atunci când cer abrogarea HG prin care s-a stabilit data alegerilor, pesediştii „ori au vrut să evite alegerile locale, ori nu şi-au înţeles propriul amendament”.
„E un caz de «hoţul strigă hoţii». Le fac eu serviciul de a le explica acest lucru şi de a-i asigura că Legea votului uninominal va intra în vigoare începând cu alegerile locale de la 1 iunie 2008. În ceea ce priveşte cea de-a 38 ameninţare cu moţiunea de cenzură în actuala legislatură, consider că nu este altceva decât mult zgomot pentru nimic”, a mai spus Olteanu.
Ca de fiecare dată
când e vorba de PSD, premierul Călin Popescu Tăriceanu a adoptat un stil
împăciutor, catalogând întregul scandal drept „o furtună într-un pahar cu apă”. El a precizat că Executivul va modifica hotărârile de guvern privind organizarea alegerilor locale pentru a permite alegerea prin vot uninominal a preşedinţilor de CJ.
Teama pesediştilor privind o eventuală „golănie” a Guvernului a fost oarecum justificată, întrucât unii dintre liderii PNL (secretarul de stat în MIRA Victor Paul Dobre şi vicepreşedintele Norica Nicolai) au vorbit, ieri, despre faptul că Legea uninominalului nu poate fi aplicată retroactiv şi că alegerile locale se vor desfăşura pe vechea legislaţie.
al PSD, şefii locali cerându-le liderilor de la
centru să-l cheme pe Tăriceanu la ordine, iar dacă acesta nu „înţelege”, partidul să depună neîntârziat o moţiune de cenzură. Mircea Geoană era plecat la Bruxelles, într-o vizită oficială la care participa şi premierul. Liberalii au negat rapid acuzaţiile PSD. Printre primii, Bogdan Olteanu, plecat şi el în străinătate, a declarat că „e un caz de «hoţul strigă hoţii»“.
În absenţa lui Geoană, la sediul PSD, „permanenţa” o asigura Miron Mitrea.
La prânz, Mitrea a ieşit cu o declaraţie de presă, care s-a vrut un atac preventiv la adresa liberalilor. El a spus că PSD este îngrijorat de semnalele date de „anumiţi“ reprezentanţi ai Guvernului şi ai PNL, prin care se încearcă să se reinterpreteze legea votată de Parlament privind introducerea votului uninominal. „Ne trezim în situaţia în care vedem tot felul de declaraţii şi tot felul de interpretări şi artificii juridice care încearcă să dizloce această modalitate de vot pentru anul 2012“.
Concret, Mitrea a explicat că se încearcă să se motiveze aplicarea
legii privind introducerea votului uninominal la alegerea preşedinţilor de consilii judeţene în 2012 şi nu în 2008, prin faptul că această lege a fost promulgată după apariţia Hotărârii de Guvern prin care se stabilea data alegerilor locale. „Este un artificiu penibil. Este o golăneală, ca să spun pe faţă, a unor oameni cărora le e frică de votul uninominal. Am spus că, dacă Guvernul încearcă să facă asemenea artificii, PSD va depune imediat moţiune de cenzură şi va sancţiona un guvern care încearcă să deturneze poziţia Parlamentului vizavi de această chestiune”, a spus Mitrea, care a încheiat ameninţător: „Nu vă jucaţi cu PSD! PSD nu este dispus să înghită golănii cu privire la alegerile uninominale la preşedinţii de consilii judeţene!“
PNL: „Hoţul strigă hoţii”
Liberalii au negat rapid orice intenţie de a amâna pentru 2012 alegerea preşedinţilor de CJ prin vot direct. Semnalul a fost tras de către purtătorul de cuvânt al Guvernului, care a dat asigurări că acest lucru se va produce la scrutinul din iunie. După modelul lui Traian Băsescu (şeful statului a promulgat Legea uninominalului de la Stockholm), preşedintele Camerei Deputaţilor Bogdan Olteanu, plecat şi el în străinătate, a anunţat, printr-un comunicat de presă, că actul normativ a fost publicat, ieri, în Monitorul Oficial, instituţie subordonată Camerei. Olteanu a încercat să arunce pisica în curtea PSD, afirmând că, atunci când cer abrogarea HG prin care s-a stabilit data alegerilor, pesediştii „ori au vrut să evite alegerile locale, ori nu şi-au înţeles propriul amendament”.
„E un caz de «hoţul strigă hoţii». Le fac eu serviciul de a le explica acest lucru şi de a-i asigura că Legea votului uninominal va intra în vigoare începând cu alegerile locale de la 1 iunie 2008. În ceea ce priveşte cea de-a 38 ameninţare cu moţiunea de cenzură în actuala legislatură, consider că nu este altceva decât mult zgomot pentru nimic”, a mai spus Olteanu.
Ca de fiecare dată
când e vorba de PSD, premierul Călin Popescu Tăriceanu a adoptat un stil
împăciutor, catalogând întregul scandal drept „o furtună într-un pahar cu apă”. El a precizat că Executivul va modifica hotărârile de guvern privind organizarea alegerilor locale pentru a permite alegerea prin vot uninominal a preşedinţilor de CJ.
Teama pesediştilor privind o eventuală „golănie” a Guvernului a fost oarecum justificată, întrucât unii dintre liderii PNL (secretarul de stat în MIRA Victor Paul Dobre şi vicepreşedintele Norica Nicolai) au vorbit, ieri, despre faptul că Legea uninominalului nu poate fi aplicată retroactiv şi că alegerile locale se vor desfăşura pe vechea legislaţie.
UE ar putea reduce standardele privind biocarburanţii
Majorarea preţurilor la
alimente şi defrişările pădurilor au fost două argumente solide împotriva biocarburanţilor - element important al UE în lupta împotriva încălzirii globale, în cadrul summitului european.
Preşedinţia slovenă a UE nu a exclus în cursul serii de joi, o revizuire a obiectivului obligatoriu european privind biocarburanţii, care trebuie să totalizeze zece la sută din carburanţii consumaţi de europeni până în 2020.
alimente şi defrişările pădurilor au fost două argumente solide împotriva biocarburanţilor - element important al UE în lupta împotriva încălzirii globale, în cadrul summitului european.
Preşedinţia slovenă a UE nu a exclus în cursul serii de joi, o revizuire a obiectivului obligatoriu european privind biocarburanţii, care trebuie să totalizeze zece la sută din carburanţii consumaţi de europeni până în 2020.
OPEC-ul Kremlinului
azprom, KazMunaiGas, Uzbekneft si Turkmengaz au convenit, in aceasta saptamana, ca, din 2009, pretul platit de grupul rus pentru gazele cumparate din Asia Centrala sa fie la nivelul celor europene, iar acordul, care evoca imaginea unui OPEC al gazelor, cu centrul de decizie la Kremlin, ar putea fi o lovitura de gratie data
Nabucco promovat de Statele Unite si Uniunea Europeana, relateaza agentia RIA Novosti.
Pretul ar putea fi de 200-230 de dolari pentru o mie de metri cubi de gaze
, in functie de locul unde va avea loc transferul catre Gazprom.
Aducerea preturilor la nivel european va consolida proiectul Rusiei si al producatorilor din regiune pentru construirea unui gazoduct propriu in zona caspica.
Pe de alta parte, Comisia Europeana nu este de parere ca Romania ar trebui sa atinga rapid convergenta totala intre preturile gazului din productia interna si cele de import. Dimpotriva, productia de gaz nu este prevazuta in domeniul de aplicare
al Directivei privind gazele naturale si nu exista norme precise privind alinierea pretului gazului din productia interna la cel din import, a precizat Ferran Tarradellas, purtatorul de cuvant al comisarului european pentru Energie, Andris Piebalgs, intr-o declaratie scrisa, transmite Rompres. Tarradellas a mai spus ca obligatia de convergenta intre preturile gazului din productia interna si cele de import nu este prevazuta in Tratatul de Aderare a Romaniei la UE. Reamintim, s-a discutat ca preturile practicate de Petrom si Romgaz (cei doi mari producatori de gaze din Romania) ar fi trebuit sa ajunga inca de la sfarsitul anului 2006 la nivelul celor de import. In prezent, gazele rusesti (singura sursa actuala de import) costa
circa 376 dolari/1000 mc si se preconizeaza ca in trimestrul II sa ajunga la 420 dolari/1000 mc.
Nabucco promovat de Statele Unite si Uniunea Europeana, relateaza agentia RIA Novosti.
Pretul ar putea fi de 200-230 de dolari pentru o mie de metri cubi de gaze
, in functie de locul unde va avea loc transferul catre Gazprom.
Aducerea preturilor la nivel european va consolida proiectul Rusiei si al producatorilor din regiune pentru construirea unui gazoduct propriu in zona caspica.
Pe de alta parte, Comisia Europeana nu este de parere ca Romania ar trebui sa atinga rapid convergenta totala intre preturile gazului din productia interna si cele de import. Dimpotriva, productia de gaz nu este prevazuta in domeniul de aplicare
al Directivei privind gazele naturale si nu exista norme precise privind alinierea pretului gazului din productia interna la cel din import, a precizat Ferran Tarradellas, purtatorul de cuvant al comisarului european pentru Energie, Andris Piebalgs, intr-o declaratie scrisa, transmite Rompres. Tarradellas a mai spus ca obligatia de convergenta intre preturile gazului din productia interna si cele de import nu este prevazuta in Tratatul de Aderare a Romaniei la UE. Reamintim, s-a discutat ca preturile practicate de Petrom si Romgaz (cei doi mari producatori de gaze din Romania) ar fi trebuit sa ajunga inca de la sfarsitul anului 2006 la nivelul celor de import. In prezent, gazele rusesti (singura sursa actuala de import) costa
circa 376 dolari/1000 mc si se preconizeaza ca in trimestrul II sa ajunga la 420 dolari/1000 mc.
CFR Marfă va fi privatizată integral prin licitaţie deschisă
Ministerul Transporturilor (MT) a anunţat ieri că CFR Marfă va fi privatizată integral, respectiv 100% din capitalul social, prin licitaţie deschisă. Ministrul transporturilor, Ludovic Orban, anunţase încă de anul trecut că CFR Marfă va fi scoasă la licitaţie, însă abia acum a fost anunţată metoda de scoatere la licitaţie.
“Ambele variante propuse de consultant vizează vânzarea în totalitate a pachetului
de acţiuni deţinut de stat, prin licitaţie deschisă sau prin negociere directă”, a declarat Dragoş Tănăsoiu, secretar general în cadrul MT. Consultanţii sunt Deloitte, firma
de consultanţă financiară, şi cabinetul de avocatură Boştină şi Asociaţii.
Anul trecut Orban a declarat că se aşteaptă ca statul român să încaseze cel puţin un miliard de euro din vânzarea CFR Marfă. Printre cei interesaţi să participe la această licitaţie se numără Deutsche Bahn, compania de transport feroviar de marfă care aparţine statului german, companii locale ca Servtrans şi Grupul Feroviar Român şi omul de afaceri
Fathi Taher. În cursă au mai intrat şi fondurile de investiţii.
Sunt deja doi clienţi
“Nu vrem să vină o firmă
care vinde pantofi, va trebui ca investitorul să aibă profilul CFR Marfă, să aibă o cifră de afaceri destul de mare şi capacitate investiţională”, a declarat Ludovic Orban. El a menţionat că două fonduri de investiţii europene s-au interesat deja de această privatizare, fără a le nominaliza.
Sumele vehiculate pentru achiţionarea companiei de stat au urcat până la trei miliarde de euro. CFR Marfă deţine circa 70% din piaţa internă a transportului de marfă la un parc de 15.000 de vagoane, din care 9.000 în exploatare şi circa 1.000 de locomotive şi are o forţă de muncă de circa 19.000 de angajaţi.
Locul 7 în Europa
“An de an pierdem câte puţin din cota de piaţă, în special în favoarea transportului rutier. În ceea ce priveşte poziţia noastră regională, CFR Marfă este al şaptelea mare transportator de mărfuri din Europa”, a declarat pentru Gândul Liviu Bobar, director general al CFR Marfă. CFR Marfă a încheia anul trecut cu o cifră de afaceri de circa 400 de milioane de euro şi un profit net de aproximativ 10 mil. euro, conform estimărilor sale.
Orban a mai precizat că planul său de a lista opt companii care aparţin de MT va continua. Printre cele opt companii se numără cele două aeroporturi civile din Capitală şi administraţiile porturilor din Galaţi, Giurgiu şi Constanţa. Dacă iniţial era vorba despre doar 5% din pachetul total, Tănăsoiu a precizat ieri că este posibil să fie listate până la 49% din titlurile acestor societăţi, pachetul majoritar de 51% rămânând astfel în posesia statului.
“Ambele variante propuse de consultant vizează vânzarea în totalitate a pachetului
de acţiuni deţinut de stat, prin licitaţie deschisă sau prin negociere directă”, a declarat Dragoş Tănăsoiu, secretar general în cadrul MT. Consultanţii sunt Deloitte, firma
de consultanţă financiară, şi cabinetul de avocatură Boştină şi Asociaţii.
Anul trecut Orban a declarat că se aşteaptă ca statul român să încaseze cel puţin un miliard de euro din vânzarea CFR Marfă. Printre cei interesaţi să participe la această licitaţie se numără Deutsche Bahn, compania de transport feroviar de marfă care aparţine statului german, companii locale ca Servtrans şi Grupul Feroviar Român şi omul de afaceri
Fathi Taher. În cursă au mai intrat şi fondurile de investiţii.
Sunt deja doi clienţi
“Nu vrem să vină o firmă
care vinde pantofi, va trebui ca investitorul să aibă profilul CFR Marfă, să aibă o cifră de afaceri destul de mare şi capacitate investiţională”, a declarat Ludovic Orban. El a menţionat că două fonduri de investiţii europene s-au interesat deja de această privatizare, fără a le nominaliza.
Sumele vehiculate pentru achiţionarea companiei de stat au urcat până la trei miliarde de euro. CFR Marfă deţine circa 70% din piaţa internă a transportului de marfă la un parc de 15.000 de vagoane, din care 9.000 în exploatare şi circa 1.000 de locomotive şi are o forţă de muncă de circa 19.000 de angajaţi.
Locul 7 în Europa
“An de an pierdem câte puţin din cota de piaţă, în special în favoarea transportului rutier. În ceea ce priveşte poziţia noastră regională, CFR Marfă este al şaptelea mare transportator de mărfuri din Europa”, a declarat pentru Gândul Liviu Bobar, director general al CFR Marfă. CFR Marfă a încheia anul trecut cu o cifră de afaceri de circa 400 de milioane de euro şi un profit net de aproximativ 10 mil. euro, conform estimărilor sale.
Orban a mai precizat că planul său de a lista opt companii care aparţin de MT va continua. Printre cele opt companii se numără cele două aeroporturi civile din Capitală şi administraţiile porturilor din Galaţi, Giurgiu şi Constanţa. Dacă iniţial era vorba despre doar 5% din pachetul total, Tănăsoiu a precizat ieri că este posibil să fie listate până la 49% din titlurile acestor societăţi, pachetul majoritar de 51% rămânând astfel în posesia statului.
Când adrenalina devine capital de lucru
a numai 35 de ani, Horaţiu Cercel conduce un grup cu afaceri
de 75 de milioane de euro. Concefa, fosta întreprindere de stat transformată în cel mai puternic grup de construcţii din Ardeal, creşte rapid prin achiziţii de companii şi proiecte imobiliare de sute de milioane de euro.
Tata mă întreba: «măi băiete, dar dacă pierdem, noi ce ne facem»?, îşi aminteşte Horaţiu Cercel. „Iar eu i-am zis: «tată, casa părinţilor tăi nu e gajată, avem unde locui, iar bani de două vaci tot ascund»“. Se întâmpla în 1998, când familia Cercel îşi ipotecase toate bunurile pentru a lua un credit destinat cumpărării pachetului
majoritar de acţiuni al Concefa SA. Şi au fost la un pas de a pierde tot. În două luni, dobânda la care contractaseră creditul s-a dublat, crescând de la 47% la 95%. „Nu ştiam cum să mai scot cămaşa, aveam dobândă de 300 de milioane de lei pe lună. Nu ştiu cum am făcut, am găsit căi ciudate, întortocheate. Ca şi expresia americanului, nu mă întreba cum am făcut primul milion“.
Acum, după zece ani, patronul grupului sibian de construcţii Concefa anticipează că firmele
pe care le controlează vor realiza o cifră de afaceri de circa 75 de milioane de euro, cu o marjă a profitului de peste zece procente.
În 1992, la 19 ani, s-a transferat de la Universitatea din Sibiu la Facultatea de Calculatoare
din Cluj. „Mâncam pâine prăjită cu untură în fiecare zi. Acum poate sună exotic, dar atunci nu era aşa, nu mă simţeam înjosit. Era o perioadă în care eram învăţaţi să ne mulţumim cu mult mai puţin“. Totuşi, starea materială precară, dublată de nişte probleme de acasă, l-au convins că „aşa nu se mai poate“. „Am hotărât să mă întorc la Sibiu să fac bani. Evident, toţi colegii au râs de mine când m-au auzit… Probabil suna aberant să zici că pleci să faci bani, într-un moment în care în ţară existau doar câteva SRL-uri, iar oamenii erau învăţati cu o carieră fixă, stabilită din momentul în care ai intrat în primul an de facultate până la pensie“.
Drumul spre succes şi marea criză
Tatăl, bunicul, străbunicul şi stră-străbunicul, toţi lucraseră în construcţii. Lansarea în acelaşi domeniu era, deci, previzibilă. Prima firmă s-a numit, după porecla bunicului său, „Antreprenorul SRL“. „Am copiat un statut de la o firmă care livra pâine şi biscuiţi şi am încercat să adaptez nişte clauze care, mi se părea mie, se potriveau unei firme de construcţii“. A urmat un împrumut de 20.000 de lei, pentru că nu aveau banii necesari pentru capitalul social obligatoriu de o sută de mii de lei. Apoi, „cu ajutorul unor cunoştinţe ale tatălui meu, am reuşit să înfiinţăm SRL-ul în trei luni, timp record pentru acea vreme“. Primul contract a fost semnat cu Atcom (fostele cooperative) pentru finalizarea unui bloc
de locuinţe.
de 75 de milioane de euro. Concefa, fosta întreprindere de stat transformată în cel mai puternic grup de construcţii din Ardeal, creşte rapid prin achiziţii de companii şi proiecte imobiliare de sute de milioane de euro.
Tata mă întreba: «măi băiete, dar dacă pierdem, noi ce ne facem»?, îşi aminteşte Horaţiu Cercel. „Iar eu i-am zis: «tată, casa părinţilor tăi nu e gajată, avem unde locui, iar bani de două vaci tot ascund»“. Se întâmpla în 1998, când familia Cercel îşi ipotecase toate bunurile pentru a lua un credit destinat cumpărării pachetului
majoritar de acţiuni al Concefa SA. Şi au fost la un pas de a pierde tot. În două luni, dobânda la care contractaseră creditul s-a dublat, crescând de la 47% la 95%. „Nu ştiam cum să mai scot cămaşa, aveam dobândă de 300 de milioane de lei pe lună. Nu ştiu cum am făcut, am găsit căi ciudate, întortocheate. Ca şi expresia americanului, nu mă întreba cum am făcut primul milion“.
Acum, după zece ani, patronul grupului sibian de construcţii Concefa anticipează că firmele
pe care le controlează vor realiza o cifră de afaceri de circa 75 de milioane de euro, cu o marjă a profitului de peste zece procente.
În 1992, la 19 ani, s-a transferat de la Universitatea din Sibiu la Facultatea de Calculatoare
din Cluj. „Mâncam pâine prăjită cu untură în fiecare zi. Acum poate sună exotic, dar atunci nu era aşa, nu mă simţeam înjosit. Era o perioadă în care eram învăţaţi să ne mulţumim cu mult mai puţin“. Totuşi, starea materială precară, dublată de nişte probleme de acasă, l-au convins că „aşa nu se mai poate“. „Am hotărât să mă întorc la Sibiu să fac bani. Evident, toţi colegii au râs de mine când m-au auzit… Probabil suna aberant să zici că pleci să faci bani, într-un moment în care în ţară existau doar câteva SRL-uri, iar oamenii erau învăţati cu o carieră fixă, stabilită din momentul în care ai intrat în primul an de facultate până la pensie“.
Drumul spre succes şi marea criză
Tatăl, bunicul, străbunicul şi stră-străbunicul, toţi lucraseră în construcţii. Lansarea în acelaşi domeniu era, deci, previzibilă. Prima firmă s-a numit, după porecla bunicului său, „Antreprenorul SRL“. „Am copiat un statut de la o firmă care livra pâine şi biscuiţi şi am încercat să adaptez nişte clauze care, mi se părea mie, se potriveau unei firme de construcţii“. A urmat un împrumut de 20.000 de lei, pentru că nu aveau banii necesari pentru capitalul social obligatoriu de o sută de mii de lei. Apoi, „cu ajutorul unor cunoştinţe ale tatălui meu, am reuşit să înfiinţăm SRL-ul în trei luni, timp record pentru acea vreme“. Primul contract a fost semnat cu Atcom (fostele cooperative) pentru finalizarea unui bloc
de locuinţe.
Dolarul american - depreciere fără sfârşit
uro a sărit şi de 1,56 $
Aurul a depăşit pragul de 100 dolari/uncia
Petrolul, împins peste 110 $/barilul
De mai bine de două săptămâni, moneda unică atinge, aproape zilnic, noi maxime istorice faţă de cea americană, ieri ea urcând la 1,5626 dolari, după ce acum două zile depăşise pragul de 1,55 dolari. Deprecierea puternică a dolarului, care a pierdut faţă de euro de la începutul anului zece cenţi americani, a împins investitorii către pieţele unde se tranzacţionează materiile prime, barilul de petrol depăşind nivelul de 110 dolari, iar aurul pe cel de 1.000 de dolari.
Furtuna declanşată pe pieţele externe nu a atins decât uşor leul şi monedele din zonă, speculatorii mizând încă pe creşteri ale dobânzilor care să le asigure randamente mai importante decât cele obţinute pe euro sau dolar.
În schimb, "carry traderii" au reînceput să îşi lichideze poziţiile pe moneda niponă, paritatea ei faţă de euro coborând ieri la 155,57 yeni, în timp ce faţă de dolar a crescut la un maxim al ultimilor 12 ani, coborând sub plafonul de 100 de yeni. Costurile uriaşe ale războiului din Irak, noul Vietnam al SUA, creşterea şomajului, pierderile provocate de criza subprime, căderea pieţei imobiliare şi de construcţii, scumpirea creditelor, perspectivele intrării în recesiune reprezintă tot atâtea motive
pentru Rezerva Federală să reducă din nou, la începutul săptămânii viitoare, dobânda sa de politică monetară, care oricum a fost redusă de la 5,25, în septembrie trecut, la 3%, în februarie.
Majoritatea analiştilor internaţionali văd o tăiere de trei sferturi de punct, ceea ce ar aduce dobânda americană la 2,25%, în timp ce Banca Centrală Europeană a menţinut-o, la începutul lunii, la 4%, diferenţial care a reprezentat un alt motiv de vânzare de dolari, preşedintele BCE, Jean-Claude Trichet, afirmând că "menţinerea fermă a estimărilor de inflaţie pe termen mediu şi lung este cea mai importantă prioritate a Consiliului Guvernatorilor".
Pe de altă parte, economia
europeană pare să fi trecut destul de uşor de şocul aprecierii euro, aşa cum o arată şi datele pozitive prezentate, la începutul săptămânii, de Institutul german ZEW, care măsoară moralul investitorilor germani, care a urcat luna aceasta de la -39,5 puncte în februarie la -32 puncte.
Uncia de aur bate record după record
Pe vremuri de furtună, cum sunt cele actuale, în care pierderile create de criza "subprime" se ridică, doar în sectorul financiar mondial, la 215 miliarde dolari, din care 55% doar în Statele Unite, marile fonduri de investiţii sau hedging, dar şi speculatorii, caută refugii mai sigure.
Iar cum între dolar şi aur există un sistem de vase comunicante, ieri uncia de aur a depăşit pentru prima dată
pragul de 1.000 de dolari, mai mult
cu 160 de dolari, faţă de precedentul record din 1980. Preţul unciei tranzacţionat pe Comex, divizie a New York Mercantille Exchange, pentru contractele cu scadenţa luna viitoare, a urcat ieri la 1.000 dolari, în timp ce preţul spot a atins un maxim de 997,50 dolari. La fixingul de ieri dimineaţă de pe London Bullion Market preţul a fost de 988,25 dolari. "Evoluţia dolarului de până în prezent şi accentuarea inflaţiei dictează cursul în acest moment, în care investitorii încearcă să se protejeze de inflaţie prin cumpărarea de materii prime şi principalii jucători din piaţă caută profituri mai mari decât în piaţa bursieră", a declarat un analist din cadrul Sucden, Andrey Kryuchenkov.
Leul pierde 4 bani
Cursul mediu al monedei europene a crescut ieri cu aproape 4 bani, de la 3,6799 la 3,7161 lei, pe fondul marcării profiturilor de către nerezidenţi. Mişcarea de depreciere a leului nu a fost una singulară, aceeaşi tendinţă fiind înregistrată şi de moneda poloneză, euro urcând de la 3,5342 la 3,55 zloţi, ca şi cea maghiară, forintul coborând de la 259,50 la 262,05. Tendinţa de depreciere a leului se observase de miercuri seară, când euro revenise la pragul de 3,7, euro urcând aproape de pragul de 3,73 lei. A urmat o mişcare de apreciere a leului, cotaţiile din jurul orei 16.00 fiind de 3,7190 - 3,7260 lei. Cursul mediu al dolarului a fost stabilit la 2,3830 lei, faţă de 2,3808 lei. BNR a respins ieri toate ofertele băncilor la licitaţia pentru certificate de depozit
cu scadenţa la trei luni. Banca centrală anunţase miercuri că vrea să atragă 100 milioane lei, dar băncile au pretins randamente cuprinse între 9,40 şi 10,89% pe an.
Aurul a depăşit pragul de 100 dolari/uncia
Petrolul, împins peste 110 $/barilul
De mai bine de două săptămâni, moneda unică atinge, aproape zilnic, noi maxime istorice faţă de cea americană, ieri ea urcând la 1,5626 dolari, după ce acum două zile depăşise pragul de 1,55 dolari. Deprecierea puternică a dolarului, care a pierdut faţă de euro de la începutul anului zece cenţi americani, a împins investitorii către pieţele unde se tranzacţionează materiile prime, barilul de petrol depăşind nivelul de 110 dolari, iar aurul pe cel de 1.000 de dolari.
Furtuna declanşată pe pieţele externe nu a atins decât uşor leul şi monedele din zonă, speculatorii mizând încă pe creşteri ale dobânzilor care să le asigure randamente mai importante decât cele obţinute pe euro sau dolar.
În schimb, "carry traderii" au reînceput să îşi lichideze poziţiile pe moneda niponă, paritatea ei faţă de euro coborând ieri la 155,57 yeni, în timp ce faţă de dolar a crescut la un maxim al ultimilor 12 ani, coborând sub plafonul de 100 de yeni. Costurile uriaşe ale războiului din Irak, noul Vietnam al SUA, creşterea şomajului, pierderile provocate de criza subprime, căderea pieţei imobiliare şi de construcţii, scumpirea creditelor, perspectivele intrării în recesiune reprezintă tot atâtea motive
pentru Rezerva Federală să reducă din nou, la începutul săptămânii viitoare, dobânda sa de politică monetară, care oricum a fost redusă de la 5,25, în septembrie trecut, la 3%, în februarie.
Majoritatea analiştilor internaţionali văd o tăiere de trei sferturi de punct, ceea ce ar aduce dobânda americană la 2,25%, în timp ce Banca Centrală Europeană a menţinut-o, la începutul lunii, la 4%, diferenţial care a reprezentat un alt motiv de vânzare de dolari, preşedintele BCE, Jean-Claude Trichet, afirmând că "menţinerea fermă a estimărilor de inflaţie pe termen mediu şi lung este cea mai importantă prioritate a Consiliului Guvernatorilor".
Pe de altă parte, economia
europeană pare să fi trecut destul de uşor de şocul aprecierii euro, aşa cum o arată şi datele pozitive prezentate, la începutul săptămânii, de Institutul german ZEW, care măsoară moralul investitorilor germani, care a urcat luna aceasta de la -39,5 puncte în februarie la -32 puncte.
Uncia de aur bate record după record
Pe vremuri de furtună, cum sunt cele actuale, în care pierderile create de criza "subprime" se ridică, doar în sectorul financiar mondial, la 215 miliarde dolari, din care 55% doar în Statele Unite, marile fonduri de investiţii sau hedging, dar şi speculatorii, caută refugii mai sigure.
Iar cum între dolar şi aur există un sistem de vase comunicante, ieri uncia de aur a depăşit pentru prima dată
pragul de 1.000 de dolari, mai mult
cu 160 de dolari, faţă de precedentul record din 1980. Preţul unciei tranzacţionat pe Comex, divizie a New York Mercantille Exchange, pentru contractele cu scadenţa luna viitoare, a urcat ieri la 1.000 dolari, în timp ce preţul spot a atins un maxim de 997,50 dolari. La fixingul de ieri dimineaţă de pe London Bullion Market preţul a fost de 988,25 dolari. "Evoluţia dolarului de până în prezent şi accentuarea inflaţiei dictează cursul în acest moment, în care investitorii încearcă să se protejeze de inflaţie prin cumpărarea de materii prime şi principalii jucători din piaţă caută profituri mai mari decât în piaţa bursieră", a declarat un analist din cadrul Sucden, Andrey Kryuchenkov.
Leul pierde 4 bani
Cursul mediu al monedei europene a crescut ieri cu aproape 4 bani, de la 3,6799 la 3,7161 lei, pe fondul marcării profiturilor de către nerezidenţi. Mişcarea de depreciere a leului nu a fost una singulară, aceeaşi tendinţă fiind înregistrată şi de moneda poloneză, euro urcând de la 3,5342 la 3,55 zloţi, ca şi cea maghiară, forintul coborând de la 259,50 la 262,05. Tendinţa de depreciere a leului se observase de miercuri seară, când euro revenise la pragul de 3,7, euro urcând aproape de pragul de 3,73 lei. A urmat o mişcare de apreciere a leului, cotaţiile din jurul orei 16.00 fiind de 3,7190 - 3,7260 lei. Cursul mediu al dolarului a fost stabilit la 2,3830 lei, faţă de 2,3808 lei. BNR a respins ieri toate ofertele băncilor la licitaţia pentru certificate de depozit
cu scadenţa la trei luni. Banca centrală anunţase miercuri că vrea să atragă 100 milioane lei, dar băncile au pretins randamente cuprinse între 9,40 şi 10,89% pe an.
Înţelegere în privinţa taxei de primă înmatriculare
Autorităţile din România şi cele de la Bruxelles par să fi ajuns la o înţelegere în ceea ce priveşte noua modalitate de calcul a taxei auto
de primă înmatriculare. Ministrul economiei
şi finanţelor, Varujan Vosganian, a confirmat, joi, la Bruxelles, că taxa auto va fi calculată în funcţie de emisiile de dioxid de carbon şi că valoarea ei va scădea cu fiecare an în plus
pe care îl are maşina.
Ministrul economiei şi finanţelor, Varujan Vosganian, spune că valoarea taxei de primă înmatriculare va fi calculată în funcţie de emisiile de dioxid de carbon şi pentru unele maşini cu motor Euro 3, în condiţiile în care nu toate autoturismele de acest tip trecut în cartea tehnică nivelul acestor emisii.
Guvernul venise iniţial cu propunerea ca taxa auto să fie calculată diferenţiat.
Adică în funcţie de emisiile de dioxid de carbon pentru maşinile cu motor Euro 4, iar pentru celelale autovehicule
să se aplice în continuare formula actuală, calculată în principal în funcţie de noxe şi de capacitatea cilindrică, însă cu o valoare mai mare decât până acum.
Propunerea s-a bazat pe faptul că maşinile cu motor Euro 4 sunt singurele care au înscrise în cartea tehnică emisiile de dioxid de carbon exprimate în grame pe kilometru.
Ministrul Vosganian precizează că, după introducerea acestor noi criterii, taxa auto va fi calcută pornind de la cea mai nouă maşină a gamei, având în vedere cantitatea de carburanţi ce urmează să fie consumată.
Valoarea taxei va scădea cu 5 la sută pentru fiecare an în plus al maşinii, astfel că pentru o maşină veche de şase ani se va plăti cu 30-40 la sută mai puţin la taxa auto.
Varujan Vosganian mai spune că noua formulă de calcul a taxei de primă înmatriculare ţine cont
atât de fenomenul global al subţierii stratului de ozon, cât şi de cel al poluării aerului.
Iniţiativa Guvernului este a doua propunere de modificare a taxei auto, în condiţiile în care Comisia Europeană nu a oprit încă procedura de sancţionare a României pentru această taxă, considerată discriminatorie pentru maşinile aduse din import.
Aflat şi el la Bruxelles, preşedintele Partidului Social Democrat Mircea Geoană a declarat - după ce ar fi discutat cu comisarul european pentru taxe şi impozite, Laszlo Kovacs - că Guvernul României ar trebui să returneze sumele încasate cu taxa într-un mod pe care îl consideră nejustificat.
Şi preşedintele Traian Băsescu a cerut recent acest lucru, într-o scrisoare adresată premierului Călin Popescu-Tăriceanu.
de primă înmatriculare. Ministrul economiei
şi finanţelor, Varujan Vosganian, a confirmat, joi, la Bruxelles, că taxa auto va fi calculată în funcţie de emisiile de dioxid de carbon şi că valoarea ei va scădea cu fiecare an în plus
pe care îl are maşina.
Ministrul economiei şi finanţelor, Varujan Vosganian, spune că valoarea taxei de primă înmatriculare va fi calculată în funcţie de emisiile de dioxid de carbon şi pentru unele maşini cu motor Euro 3, în condiţiile în care nu toate autoturismele de acest tip trecut în cartea tehnică nivelul acestor emisii.
Guvernul venise iniţial cu propunerea ca taxa auto să fie calculată diferenţiat.
Adică în funcţie de emisiile de dioxid de carbon pentru maşinile cu motor Euro 4, iar pentru celelale autovehicule
să se aplice în continuare formula actuală, calculată în principal în funcţie de noxe şi de capacitatea cilindrică, însă cu o valoare mai mare decât până acum.
Propunerea s-a bazat pe faptul că maşinile cu motor Euro 4 sunt singurele care au înscrise în cartea tehnică emisiile de dioxid de carbon exprimate în grame pe kilometru.
Ministrul Vosganian precizează că, după introducerea acestor noi criterii, taxa auto va fi calcută pornind de la cea mai nouă maşină a gamei, având în vedere cantitatea de carburanţi ce urmează să fie consumată.
Valoarea taxei va scădea cu 5 la sută pentru fiecare an în plus al maşinii, astfel că pentru o maşină veche de şase ani se va plăti cu 30-40 la sută mai puţin la taxa auto.
Varujan Vosganian mai spune că noua formulă de calcul a taxei de primă înmatriculare ţine cont
atât de fenomenul global al subţierii stratului de ozon, cât şi de cel al poluării aerului.
Iniţiativa Guvernului este a doua propunere de modificare a taxei auto, în condiţiile în care Comisia Europeană nu a oprit încă procedura de sancţionare a României pentru această taxă, considerată discriminatorie pentru maşinile aduse din import.
Aflat şi el la Bruxelles, preşedintele Partidului Social Democrat Mircea Geoană a declarat - după ce ar fi discutat cu comisarul european pentru taxe şi impozite, Laszlo Kovacs - că Guvernul României ar trebui să returneze sumele încasate cu taxa într-un mod pe care îl consideră nejustificat.
Şi preşedintele Traian Băsescu a cerut recent acest lucru, într-o scrisoare adresată premierului Călin Popescu-Tăriceanu.
PIB supraponderal, alimentat cu bani publici
Varujan Vosganian: „Deficitul bugetar este bun daca vrem sa avem crestere economica“
Cresterea economica din 2007 s-a plasat la 6%, in circumstantele in care analistii din banci au estimat o majorare a PIB, in medie, cu 5,7%. Cresterea PIB cu 6,6% in ultimul trimestru al anului a constituit, la randul sau, o surpriza, in conditiile in care niciodata in ultimii cinci ani rezultatele din perioada octombrie-decembrie n-au fost superioare celor din intervalul iulie-septembrie. Sa vedem deci ce i-a indus in eroare pe analistii din Romania.
Institutul National de Statistica urmeaza sa comunice miercuri, 12 septembrie, datele detaliate privind elementele care au contribuit la cresterea PIB. Acestea pot fi insa cunoscute mai repede consultand site-ul oficiului de statistica al Uniunii Europene - Eurostat -, acolo unde INS le-a raportat deja. Contributia ramurilor la cresterea PIB releva in ultimul trimestru un salt de o treime a sectorului constructiilor comparativ cu trimestrul anterior, injumatatirea influentei negative a agriculturii si conservarea avansului serviciilor. Acestea au reusit sa compenseze contributia in scadere a industriei si a taxelor pe produs. Daca adunam in contul trimestrului IV serviciile (+3,6%), constructiile (+3,4%), industria (+0,8%), taxele pe produs (+0,1%) si scadem agricultura (-1,3%), rezultatul da fix 6,6%. Acelasi exercitiu se poate face in privinta PIB-ului anual: servicii (3,5%), constructii (2,4%), industrie (1,2%), taxe pe produs (0,2%) minus agricultura (1,3%) egal 6%.
Asadar, serviciile si aproape in egala masura constructiile au consolidat si majorat cresterea economica in trimestrul IV 2007 la un incredibil 6,6%. Daca ne uitam pe componentele
sectorului „servicii” - clar evidentiate de Eurostat -, constatam ca subgrupa comert cu amanuntul a fost cea care a crescut cel mai mult
si acest lucru are legatura directa cu majorarile de salarii din octombrie, cu cresterile de pensii din noiembrie, dar si cu extensia semnificativa a creditului (de la 27% din PIB in 2006, la 37% din PIB in 2007).
Vorbind strict de salarii (care au impins serviciile) si constructii
(care si-au majorat cu o treime influenta fata de trimestrul III), este greu de crezut ca avansul sensibil putea avea loc in lipsa cheltuirii sumelor mai mari colectate de buget in 2007 si suplimentate cu deficitul bugetar realizat practic in lunile noiembrie-decembrie. De altfel, ministrul economiei si finantelor, Varujan Vosganian, confirma faptul ca asta a si fost optica Guvernului: „Deficitul bugetar este bun daca vrem sa avem crestere economica”.
Deci ceea ce nu au luat in calcul analistii din banci au fost „stimulentele” din bani publici, pentru ca nimeni nu poate sti - in lipsa unei strategii bugetare multianuale - ce are de gand sa faca statul pe ultima suta de metri pentru a da lovituri de imagine.
Industria - ruda saraca
Mai trist este ca dupa un prim trimestru in care industria a avut o contributie dubla la PIB comparativ cu sectorul constructiilor, in trimestrul IV 2007 contributia ramurilor manufacturiere la PIB a mai reprezentat doar o treime din cea realizata de developerii de imobile. La nivelul intregului an 2007, constructiile au inregistrat o influenta dubla in PIB comparativ cu industria, ceea ce constituie o premiera. Niciodata pana anul trecut constructiile n-au reusit sa aiba o contributie la PIB peste cea a industriei!
Si totusi cum se explica faptul ca industria a inceput cu dreptul anul 2007 (+2,1% contributie la PIB) si l-a terminat in corzi (+0,8%)? Fiscalitatea si bugetul sunt cele care au facut schimb de contributii la cresterea PIB intre industrie si constructii. Simplificarea procedurilor legate de TVA a lasat la 1 ianuarie 2007 - data intrarii in UE - mai multi bani la dispozitia companiilor
. Fluxul suplimentar de lichiditate a dinamizat cifrele de afaceri, iar majorarea valorii adaugate s-a materializat intr-un supliment de profit si de venit salarial. Numai ca pe 15 aprilie Guvernul a decis reintroducerea TVA in vama si atunci avantul luat de industrie in primul trimestru a fost franat. Industria importa materii prime din afara UE si deci e firesc sa resimta lovitura, constructiile si comertul utilizeaza preponderent marfuri de import care provin din spatiul comunitar. Pe langa asta se mai interpun salariile si comenzile de stat finantate din bani publici sau creditul si rezultatul da 6% crestere economica facuta din constructii si servicii.
Ca Romania, pentru 6% crestere economica, are nevoie de un deficit extern de 14% din PIB, pe cand Poloniei si Ungariei - pentru acelasi nivel de crestere - le sunt necesare doar 3,5% din PIB, nici nu conteaza. Important e ca economia creste. Ridurile de pe fruntile investitorilor se destind odata cu scaderea cursului de la 3,78 la 3,68 lei/euro. Sunt aceiasi straini care par sa fi uitat ca PIB-ul s-a marit tocmai pe seama „viciilor” care i-au facut sa se incordeze anterior: deficit bugetar, inflatie, depreciere, deficit de cont curent.
Ionut Dumitru, economist-sef Raiffeisen
Bank: „Daca excludem agricultura observam ca avem, in continuare, o economie care creste peste potential si creeaza presiune pe inflatie si deficitul de cont curent“
Cresterea economica din 2007 s-a plasat la 6%, in circumstantele in care analistii din banci au estimat o majorare a PIB, in medie, cu 5,7%. Cresterea PIB cu 6,6% in ultimul trimestru al anului a constituit, la randul sau, o surpriza, in conditiile in care niciodata in ultimii cinci ani rezultatele din perioada octombrie-decembrie n-au fost superioare celor din intervalul iulie-septembrie. Sa vedem deci ce i-a indus in eroare pe analistii din Romania.
Institutul National de Statistica urmeaza sa comunice miercuri, 12 septembrie, datele detaliate privind elementele care au contribuit la cresterea PIB. Acestea pot fi insa cunoscute mai repede consultand site-ul oficiului de statistica al Uniunii Europene - Eurostat -, acolo unde INS le-a raportat deja. Contributia ramurilor la cresterea PIB releva in ultimul trimestru un salt de o treime a sectorului constructiilor comparativ cu trimestrul anterior, injumatatirea influentei negative a agriculturii si conservarea avansului serviciilor. Acestea au reusit sa compenseze contributia in scadere a industriei si a taxelor pe produs. Daca adunam in contul trimestrului IV serviciile (+3,6%), constructiile (+3,4%), industria (+0,8%), taxele pe produs (+0,1%) si scadem agricultura (-1,3%), rezultatul da fix 6,6%. Acelasi exercitiu se poate face in privinta PIB-ului anual: servicii (3,5%), constructii (2,4%), industrie (1,2%), taxe pe produs (0,2%) minus agricultura (1,3%) egal 6%.
Asadar, serviciile si aproape in egala masura constructiile au consolidat si majorat cresterea economica in trimestrul IV 2007 la un incredibil 6,6%. Daca ne uitam pe componentele
sectorului „servicii” - clar evidentiate de Eurostat -, constatam ca subgrupa comert cu amanuntul a fost cea care a crescut cel mai mult
si acest lucru are legatura directa cu majorarile de salarii din octombrie, cu cresterile de pensii din noiembrie, dar si cu extensia semnificativa a creditului (de la 27% din PIB in 2006, la 37% din PIB in 2007).
Vorbind strict de salarii (care au impins serviciile) si constructii
(care si-au majorat cu o treime influenta fata de trimestrul III), este greu de crezut ca avansul sensibil putea avea loc in lipsa cheltuirii sumelor mai mari colectate de buget in 2007 si suplimentate cu deficitul bugetar realizat practic in lunile noiembrie-decembrie. De altfel, ministrul economiei si finantelor, Varujan Vosganian, confirma faptul ca asta a si fost optica Guvernului: „Deficitul bugetar este bun daca vrem sa avem crestere economica”.
Deci ceea ce nu au luat in calcul analistii din banci au fost „stimulentele” din bani publici, pentru ca nimeni nu poate sti - in lipsa unei strategii bugetare multianuale - ce are de gand sa faca statul pe ultima suta de metri pentru a da lovituri de imagine.
Industria - ruda saraca
Mai trist este ca dupa un prim trimestru in care industria a avut o contributie dubla la PIB comparativ cu sectorul constructiilor, in trimestrul IV 2007 contributia ramurilor manufacturiere la PIB a mai reprezentat doar o treime din cea realizata de developerii de imobile. La nivelul intregului an 2007, constructiile au inregistrat o influenta dubla in PIB comparativ cu industria, ceea ce constituie o premiera. Niciodata pana anul trecut constructiile n-au reusit sa aiba o contributie la PIB peste cea a industriei!
Si totusi cum se explica faptul ca industria a inceput cu dreptul anul 2007 (+2,1% contributie la PIB) si l-a terminat in corzi (+0,8%)? Fiscalitatea si bugetul sunt cele care au facut schimb de contributii la cresterea PIB intre industrie si constructii. Simplificarea procedurilor legate de TVA a lasat la 1 ianuarie 2007 - data intrarii in UE - mai multi bani la dispozitia companiilor
. Fluxul suplimentar de lichiditate a dinamizat cifrele de afaceri, iar majorarea valorii adaugate s-a materializat intr-un supliment de profit si de venit salarial. Numai ca pe 15 aprilie Guvernul a decis reintroducerea TVA in vama si atunci avantul luat de industrie in primul trimestru a fost franat. Industria importa materii prime din afara UE si deci e firesc sa resimta lovitura, constructiile si comertul utilizeaza preponderent marfuri de import care provin din spatiul comunitar. Pe langa asta se mai interpun salariile si comenzile de stat finantate din bani publici sau creditul si rezultatul da 6% crestere economica facuta din constructii si servicii.
Ca Romania, pentru 6% crestere economica, are nevoie de un deficit extern de 14% din PIB, pe cand Poloniei si Ungariei - pentru acelasi nivel de crestere - le sunt necesare doar 3,5% din PIB, nici nu conteaza. Important e ca economia creste. Ridurile de pe fruntile investitorilor se destind odata cu scaderea cursului de la 3,78 la 3,68 lei/euro. Sunt aceiasi straini care par sa fi uitat ca PIB-ul s-a marit tocmai pe seama „viciilor” care i-au facut sa se incordeze anterior: deficit bugetar, inflatie, depreciere, deficit de cont curent.
Ionut Dumitru, economist-sef Raiffeisen
Bank: „Daca excludem agricultura observam ca avem, in continuare, o economie care creste peste potential si creeaza presiune pe inflatie si deficitul de cont curent“
Facultatea de Stramb
Nu stiu altii cum sunt, vorba lui Creanga, dar eu una m-am cutremurat citind, in trei numere consecutive ale "Romaniei Libere", marturiile unui fost procuror, de la care aflam ca, inainte de 1989, nici un procuror nu avansa intr-o functie de raspundere daca nu era instruit la scoala Securitatii de la Bran, unde invata sa fabrice probe, sa-i santajeze pe judecatori si pe avocati, sa se prefaca a nu observa torturarea si nu odata chiar uciderea celor anchetati. Interviul are toate sansele de a evoca o cumplita realitate.
Am tot deconspirat informatori, am tot incercat sa aflam cine ii recruta si ii exploata. Acum constatam insa ca un punct strategic al acestui univers subteran al violentei de partid si de stat ne era practic necunoscut. Nu e vorba de un procuror sau altul, ci de intregul sistem
, pervertit in insasi esenta lui de un hatis de complicitati oficiale care l-au transformat intr-o devalmasie de ofiteri acoperiti, tortionari in uniforma si tortionari in civil.
Societatea civila si institutiile statului de drept trebuie sa-si uneasca fortele pentru desecretizarea imediata a documentelor referitoare la aceasta grava siluire a Justitiei, si asta din cel putin trei motive. Cel mai important este acela ca, in masura in care afirmatiile la care ma refer se dovedesc adevarate (eu nu am dubii de fond, altii poate le au, sau se prefac a le avea), ele probeaza anihilarea principiilor insesi ale Justitiei in regimul comunist. E ca si cand ai spune ca orice jurist de succes a urmat nu Facultatea de Drept, ci Facultatea de Stramb. A invatat nu cum sa judece in functie de probe, ci in dispretul acestora, nu cum sa pedepseasca falsul, ci cum sa-l comita. E ca si cand facultatile de medicina ar pregati ucigasi in serie, iar seminariile teologice - profanatori profesionisti. Caracterul orwellian al acestui univers unde injustitia defineste justitia, tot asa cum Ministerul Adevarului defineste minciuna, se adauga cu o forta de convingere superlativa celorlalte dovezi cu privire la caracterul criminal al regimului comunist. Nimeni n-ar mai putea pretinde alt raport stiintific pentru a se lasa convins sa-l condamne.
In al doilea rand, asemenea cercetari ar putea pune capat legendei dupa care caracterul represiv al acestui regim s-ar fi limitat la "obsedantul deceniu". Toate ororile pe care le evoca amintirile scolarizarii la Bran apartin perioadei de dupa amnistia din 1964, epocii de glorie in care Ceausescu inca nu intinase - stiti dvs. ce, anilor in care urca voios in ierarhie dl. Iliescu insusi. Probele erau falsificate de procurori nu in vremea lui Dej, care nu se sinchisea prea mult de probe, ci in vremea resurgentei "patriotice" a lui Ceausescu, spre care privesc cu imbecila nostalgie atatia contemporani; atunci erau oponentii regimului internati la balamuc - ba chiar, sustine intervievatul, otraviti cu droguri halucinogene; inainte, ei ar fi fost, simplu
si popular, trimisi la Canal.
In fine, dar nu in ultimul rand, o asemenea investigatie ne-ar permite sa discernem cati dintre elevii scolii lui Dracula de la Bran functioneaza inca in sistem, si in folosul cui. De trei zile, am inteles de ce a fost atat de sistematic blocat procesul tortionarilor lui Gheorghe Ursu: daca unul dintre ei, Tudor Stanica, era un fel de manual pe doua picioare de la care invatau toti juristii de varf cum sa tortureze fara sa lase prea multe semne, de ce ne-am mai mira ca a fost protejat? Si iarasi, de ce ne-am mira de decizia Curtii Constitutionale referitoare la legea de deconspirare a politiei politice, cand raportor a fost dl. N. Cochinescu, procuror cu o coplesitoare experienta? E drept, CV-urile colegilor d-sale sunt cu mult mai discrete cu privire la "mapa
profesionala" a acestor domni - si doamna - inainte de 1989, asa ca nu putem afirma, ci doar banui unde si-au completat studiile. Astept cu nerabdare ca documentele
sa ajunga la CNSAS si sa-mi spulbere - sau nu - banuielile.
Am tot deconspirat informatori, am tot incercat sa aflam cine ii recruta si ii exploata. Acum constatam insa ca un punct strategic al acestui univers subteran al violentei de partid si de stat ne era practic necunoscut. Nu e vorba de un procuror sau altul, ci de intregul sistem
, pervertit in insasi esenta lui de un hatis de complicitati oficiale care l-au transformat intr-o devalmasie de ofiteri acoperiti, tortionari in uniforma si tortionari in civil.
Societatea civila si institutiile statului de drept trebuie sa-si uneasca fortele pentru desecretizarea imediata a documentelor referitoare la aceasta grava siluire a Justitiei, si asta din cel putin trei motive. Cel mai important este acela ca, in masura in care afirmatiile la care ma refer se dovedesc adevarate (eu nu am dubii de fond, altii poate le au, sau se prefac a le avea), ele probeaza anihilarea principiilor insesi ale Justitiei in regimul comunist. E ca si cand ai spune ca orice jurist de succes a urmat nu Facultatea de Drept, ci Facultatea de Stramb. A invatat nu cum sa judece in functie de probe, ci in dispretul acestora, nu cum sa pedepseasca falsul, ci cum sa-l comita. E ca si cand facultatile de medicina ar pregati ucigasi in serie, iar seminariile teologice - profanatori profesionisti. Caracterul orwellian al acestui univers unde injustitia defineste justitia, tot asa cum Ministerul Adevarului defineste minciuna, se adauga cu o forta de convingere superlativa celorlalte dovezi cu privire la caracterul criminal al regimului comunist. Nimeni n-ar mai putea pretinde alt raport stiintific pentru a se lasa convins sa-l condamne.
In al doilea rand, asemenea cercetari ar putea pune capat legendei dupa care caracterul represiv al acestui regim s-ar fi limitat la "obsedantul deceniu". Toate ororile pe care le evoca amintirile scolarizarii la Bran apartin perioadei de dupa amnistia din 1964, epocii de glorie in care Ceausescu inca nu intinase - stiti dvs. ce, anilor in care urca voios in ierarhie dl. Iliescu insusi. Probele erau falsificate de procurori nu in vremea lui Dej, care nu se sinchisea prea mult de probe, ci in vremea resurgentei "patriotice" a lui Ceausescu, spre care privesc cu imbecila nostalgie atatia contemporani; atunci erau oponentii regimului internati la balamuc - ba chiar, sustine intervievatul, otraviti cu droguri halucinogene; inainte, ei ar fi fost, simplu
si popular, trimisi la Canal.
In fine, dar nu in ultimul rand, o asemenea investigatie ne-ar permite sa discernem cati dintre elevii scolii lui Dracula de la Bran functioneaza inca in sistem, si in folosul cui. De trei zile, am inteles de ce a fost atat de sistematic blocat procesul tortionarilor lui Gheorghe Ursu: daca unul dintre ei, Tudor Stanica, era un fel de manual pe doua picioare de la care invatau toti juristii de varf cum sa tortureze fara sa lase prea multe semne, de ce ne-am mai mira ca a fost protejat? Si iarasi, de ce ne-am mira de decizia Curtii Constitutionale referitoare la legea de deconspirare a politiei politice, cand raportor a fost dl. N. Cochinescu, procuror cu o coplesitoare experienta? E drept, CV-urile colegilor d-sale sunt cu mult mai discrete cu privire la "mapa
profesionala" a acestor domni - si doamna - inainte de 1989, asa ca nu putem afirma, ci doar banui unde si-au completat studiile. Astept cu nerabdare ca documentele
sa ajunga la CNSAS si sa-mi spulbere - sau nu - banuielile.
Alianţa NU
oată politica din România se pune în mişcare în funcţie de un singur om. Este coşmarul tuturor, fie că îi sunt prieteni sau duşmani, este omniprezent, chiar şi atunci când stă liniştit în ţarcul lui, este la originea tuturor lucrurilor, chiar şi atunci când nu întreprinde nimic. Partidele au ajuns să se întrebe nu ce pot ele să facă, ci ce anume va face el, şi se poziţionează în raport cu răspunsul pe care îl găseşte fiecare. Nu s-ar vorbi de o uniune electorală între PSD şi PNL, dacă acest om nu ar exista. Pesediştii şi liberalii se apropie astăzi unii de alţii din cauza lui Traian Băsescu şi negociază un mariaj politic ce s-ar putea numi Alianţa Fricii.
Este, mai întâi, teama de alegeri, dar cu aceasta şi PSD, şi PNL au învăţat să trăiască. Nici dacă ar întinde hora integrării în absolut pe întreg cuprinsul ţării – tot vrea Marian Vanghelie să bage MISA în partid –, pesediştii nu speră să câştige scrutinul parlamentar din acest an. Mircea Geoană însuşi recunoştea, după euroalegerile din noiembrie, că PSD a devenit un partid de rangul doi, iar această condiţie nu poate fi depăşită în câteva luni prin populisme ieftine ca „a treisprezecea pensie”.
Social-democraţii cei mai optimişti estimează un maxim de 30 la sută din voturi, pe când liberalii ar fi fericiţi să nu coboare sub 15 la sută. Cu asemenea rezultate, guvernarea se îndepărtează de ei precum fata morgana. Oricum, PNL şi PSD se imaginează cu plăcere guvernând împreună. Au mai trăit o asemenea experienţă, demult, când Patriciu era o aripă tânără, şi n-a fost rău deloc. Au trăit-o şi recent, când Nicolae Văcăroiu a preluat rolul suspendatului preşedinte şi a făcut un tandem perfect cu premierul. Apoi, intervine a doua incontrolabilă, a doua frică. Este frica de după alegeri, frica de Traian Băsescu. PNL şi PSD se tem că vor fi excluse de la formarea noului guvern, chiar dacă PD-L nu va obţine un număr suficient de mandate încât să conducă singur.
Singura şansă de a reduce avântul partidului prezidenţial ar fi formarea unei alianţe liberalo-pesediste, care să polarizeze electoratul: pro sau contra lui Traian Băsescu. În felul acesta, cred liderii celor două partide, PSD şi PNL nu ar împărţi, ci ar aduna mai multe
voturi, reuşind, cu un dram de noroc, să „fure” guvernarea de la PD-L. Încă patru ani de opoziţie îi sperie, mai ales pe pesedişti, care, în acest mandat, au pierdut zece procente, în loc să crească pe seama erorilor guvernanţilor.
Dar cel mai tare îi nelinişteşte pe toţi gândul că Traian Băsescu ar putea dobândi puterea deplină şi România va deveni o republică prezidenţială, fără a mai fi nevoie să se rescrie definiţia în Constituţie. Nimeni nu îşi imaginează că viitorul prim-ministru pedelist, oricare va fi acela, va dirija de capul lui Executivul, tot aşa cum nimeni nu crede că Emil Boc este adevăratul conducător al partidului. Mesajul NU BĂSESCU va domina campania
electorală a PNL şi PSD, fie că se aliază sau nu.
Este, mai întâi, teama de alegeri, dar cu aceasta şi PSD, şi PNL au învăţat să trăiască. Nici dacă ar întinde hora integrării în absolut pe întreg cuprinsul ţării – tot vrea Marian Vanghelie să bage MISA în partid –, pesediştii nu speră să câştige scrutinul parlamentar din acest an. Mircea Geoană însuşi recunoştea, după euroalegerile din noiembrie, că PSD a devenit un partid de rangul doi, iar această condiţie nu poate fi depăşită în câteva luni prin populisme ieftine ca „a treisprezecea pensie”.
Social-democraţii cei mai optimişti estimează un maxim de 30 la sută din voturi, pe când liberalii ar fi fericiţi să nu coboare sub 15 la sută. Cu asemenea rezultate, guvernarea se îndepărtează de ei precum fata morgana. Oricum, PNL şi PSD se imaginează cu plăcere guvernând împreună. Au mai trăit o asemenea experienţă, demult, când Patriciu era o aripă tânără, şi n-a fost rău deloc. Au trăit-o şi recent, când Nicolae Văcăroiu a preluat rolul suspendatului preşedinte şi a făcut un tandem perfect cu premierul. Apoi, intervine a doua incontrolabilă, a doua frică. Este frica de după alegeri, frica de Traian Băsescu. PNL şi PSD se tem că vor fi excluse de la formarea noului guvern, chiar dacă PD-L nu va obţine un număr suficient de mandate încât să conducă singur.
Singura şansă de a reduce avântul partidului prezidenţial ar fi formarea unei alianţe liberalo-pesediste, care să polarizeze electoratul: pro sau contra lui Traian Băsescu. În felul acesta, cred liderii celor două partide, PSD şi PNL nu ar împărţi, ci ar aduna mai multe
voturi, reuşind, cu un dram de noroc, să „fure” guvernarea de la PD-L. Încă patru ani de opoziţie îi sperie, mai ales pe pesedişti, care, în acest mandat, au pierdut zece procente, în loc să crească pe seama erorilor guvernanţilor.
Dar cel mai tare îi nelinişteşte pe toţi gândul că Traian Băsescu ar putea dobândi puterea deplină şi România va deveni o republică prezidenţială, fără a mai fi nevoie să se rescrie definiţia în Constituţie. Nimeni nu îşi imaginează că viitorul prim-ministru pedelist, oricare va fi acela, va dirija de capul lui Executivul, tot aşa cum nimeni nu crede că Emil Boc este adevăratul conducător al partidului. Mesajul NU BĂSESCU va domina campania
electorală a PNL şi PSD, fie că se aliază sau nu.
marți, 24 martie 2009
Ar mai fi loc pentru măriri de leafă
Salariaţii români sunt foarte profitabili pentru angajatori, comparativ cu forţa de muncă din celelalte state ale Uniunii Europene. Fiecare euro investit într-un salariat din ţara noastră aduce un câştig de 1,4 euro, faţă de 1,1 euro în companiile din Europa de Vest.
Salariaţii români sunt foarte profitabili pentru angajatori, comparativ cu forţa de muncă din statele vechi membre UE, dar şi cu cea din ţările din Europa Centrală şi de Est, indică studiul „Europe HR Index
Saratoga“, realizat, anul trecut, de compania
de consultanţă PricewaterhouseCoopers (PwC).
Potrivit documentului, fiecare euro investit într-un salariat din ţara noastră aduce un câştig de 1,4 euro, faţă de 1,1 euro în companiile din Europa de Vest. Randamentul investiţiei pe care o fac angajatorii în salariaţi a fost calculat de specialiştii firmei de consultanţă pe baza unei formule care include veniturile firmei, numărul de angajaţi şi costurile pe care le suportă cu personalul.
Această diferenţă atrăgătoare pentru firme vine din costurile reduse cu forţa de muncă autohtonă, a explicat Ruxandra Stoian, directorul Departamentului de resurse umane din cadrul PwC, ieri, în cadrul conferinţei „Soluţii pentru managementul financiar“, organizat de revista „Financial Director Romania“. Studiul menţionat arată că, anul trecut, cheltuielile salariale şi nesalariale cu angajaţii din România erau de zece ori mai mici faţă de ţările din vestul Europei şi la jumă tate comparativ cu Europa Centrală.
Avantaj temporar
Nu se ştie însă cât va mai dura acest avantaj al nostru, în condiţiile în care salariile sunt în continuă creştere. Reprezentanţii PwC estimează o majorare cu 12-14% a salariilor în acest an, ceea ce va mai tăia din profitabilitatea furnizată de angajaţii români. „Încă un an sau doi economia noastră poate trăi din această diferenţă. Dacă ajungem la egalitate cu ţările din vest, vom pierde acest avantaj“, susţine Ruxandra Stoian.
Pe de altă parte, Cristian Pârvan, secretarul general al Asociaţiei Oamenilor de Afaceri
(AOAR), consideră că „în următorul an nu ne vom apropia nici pe departe de salariile din aceste ţări din UE“, iar decalajul nu se va reduce în acelaşi timp în toate domeniile.
De exemplu, dacă în domeniul informatic ne-am apropiat deja de salariile europene, producţia de mobilă sau domeniul textilelor
nu vor urma aceeaşi evoluţie. În aceste condiţii, singurul avantaj pe care îl vom putea menţine în următorii ani este calitatea forţei de muncă, doar în cazul în care sistemul
de învăţământ va pregăti specialiştii de care are nevoie economia reală, conchide Cristian Pârvan.
Salariaţii români sunt foarte profitabili pentru angajatori, comparativ cu forţa de muncă din statele vechi membre UE, dar şi cu cea din ţările din Europa Centrală şi de Est, indică studiul „Europe HR Index
Saratoga“, realizat, anul trecut, de compania
de consultanţă PricewaterhouseCoopers (PwC).
Potrivit documentului, fiecare euro investit într-un salariat din ţara noastră aduce un câştig de 1,4 euro, faţă de 1,1 euro în companiile din Europa de Vest. Randamentul investiţiei pe care o fac angajatorii în salariaţi a fost calculat de specialiştii firmei de consultanţă pe baza unei formule care include veniturile firmei, numărul de angajaţi şi costurile pe care le suportă cu personalul.
Această diferenţă atrăgătoare pentru firme vine din costurile reduse cu forţa de muncă autohtonă, a explicat Ruxandra Stoian, directorul Departamentului de resurse umane din cadrul PwC, ieri, în cadrul conferinţei „Soluţii pentru managementul financiar“, organizat de revista „Financial Director Romania“. Studiul menţionat arată că, anul trecut, cheltuielile salariale şi nesalariale cu angajaţii din România erau de zece ori mai mici faţă de ţările din vestul Europei şi la jumă tate comparativ cu Europa Centrală.
Avantaj temporar
Nu se ştie însă cât va mai dura acest avantaj al nostru, în condiţiile în care salariile sunt în continuă creştere. Reprezentanţii PwC estimează o majorare cu 12-14% a salariilor în acest an, ceea ce va mai tăia din profitabilitatea furnizată de angajaţii români. „Încă un an sau doi economia noastră poate trăi din această diferenţă. Dacă ajungem la egalitate cu ţările din vest, vom pierde acest avantaj“, susţine Ruxandra Stoian.
Pe de altă parte, Cristian Pârvan, secretarul general al Asociaţiei Oamenilor de Afaceri
(AOAR), consideră că „în următorul an nu ne vom apropia nici pe departe de salariile din aceste ţări din UE“, iar decalajul nu se va reduce în acelaşi timp în toate domeniile.
De exemplu, dacă în domeniul informatic ne-am apropiat deja de salariile europene, producţia de mobilă sau domeniul textilelor
nu vor urma aceeaşi evoluţie. În aceste condiţii, singurul avantaj pe care îl vom putea menţine în următorii ani este calitatea forţei de muncă, doar în cazul în care sistemul
de învăţământ va pregăti specialiştii de care are nevoie economia reală, conchide Cristian Pârvan.
Mitsubishi pe urmele Ford in Romania
Producatorul japonez de autovehicule
Mitsubishi este interesat de o eventuala investitie in Romania.
Reprezentantii companiei
s-au intalnit, ieri, cu premierul Calin Popescu Tariceanu, care i-a invitat sa analizeze posibilitatea deschiderii unei unitati de productie in tara. Tariceanu le-a transmis reprezentantilor Mitsubishi ca industria auto din Romania este in prezent una dintre cele mai puternice ramuri industriale, iar dezvoltarea acestui sector va fi considerata in continuare prioritara pentru autoritati, atat din punct de vedere al productiei propriu-zise, cat si al fabricarii de subansamble si componente
. "Proiectul meu si al Guvernului este crearea unei industrii auto puternice in Romania. In plus
, potentialii investitori pot beneficia de forta de munca bine calificata, atat la nivel mediu, cat si universitar", le-a spus premierul investitorilor japonezi, conform unui comunicat al Guvernului. El a facut referire la investitiile din Romania ale Renault si Ford
si i-a invitat pe reprezentantii producatorului japonez de autovehicule sa analizeze, la randul lor, posibilitatea de a deschide o unitate de productie in Romania, avand in vedere experienta grupului pe piata romaneasca.
Mitsubishi este interesat de o eventuala investitie in Romania.
Reprezentantii companiei
s-au intalnit, ieri, cu premierul Calin Popescu Tariceanu, care i-a invitat sa analizeze posibilitatea deschiderii unei unitati de productie in tara. Tariceanu le-a transmis reprezentantilor Mitsubishi ca industria auto din Romania este in prezent una dintre cele mai puternice ramuri industriale, iar dezvoltarea acestui sector va fi considerata in continuare prioritara pentru autoritati, atat din punct de vedere al productiei propriu-zise, cat si al fabricarii de subansamble si componente
. "Proiectul meu si al Guvernului este crearea unei industrii auto puternice in Romania. In plus
, potentialii investitori pot beneficia de forta de munca bine calificata, atat la nivel mediu, cat si universitar", le-a spus premierul investitorilor japonezi, conform unui comunicat al Guvernului. El a facut referire la investitiile din Romania ale Renault si Ford
si i-a invitat pe reprezentantii producatorului japonez de autovehicule sa analizeze, la randul lor, posibilitatea de a deschide o unitate de productie in Romania, avand in vedere experienta grupului pe piata romaneasca.
Economia începe să miroasă a ars
Atunci când produsul
intern brut se majorează mai repede decât i-ar da voie potenţialul intern şi se bazează pe resurse volatile, cum ar fi consumul, ne putem aştepta oricând la o stopare bruscă şi nu tocmai plăcută a creşterii economice.
Economia României dă semne clare de supraîncălzire, prezentând un deficit extern ridicat şi în creştere (estimat la aproape 13% din PIB în 2007) şi o reducere a finanţărilor provenite din investiţii străine directe, au constatat experţii Consiliului de Miniştri al Uniunii Europene. Deficitul din ce în ce mai mare de forţă de muncă, creşterea puternică a salariilor şi a împrumuturilor contractate de populaţie reprezintă alte semne ale supraîncălzirii, se arată într-un document
dat recent publicităţii la Bruxelles.
„O economie este considerată supraîncălzită dacă ritmul de creştere este ridicat o perioadă lungă de timp, ajungând la un moment dat la situaţia când capacitatea de producţie face eforturi să ţină pasul cu cererea agregată. Aceste eforturi sunt vizibile prin expansiunea forţei de muncă, a investiţiilor şi prin creşterea preţurilor factorilor de producţie, care exercită presiuni inflaţioniste“, explică Ella Kallai – economist şef Alpha Bank România. Ea mai spune că, în România, semnele supraîncălzirii se văd în creşterea mult mai rapidă a salariilor decât a productivităţii muncii şi în avansul rapid al creditelor şi al deficitului balanţei comerciale.
Lucian Croitoru, consilier al guvernatorului BNR, spune în nume personal că, în România, produsul intern brut curent a depăşit în mod persistent nivelul potenţial. „Aceasta înseamnă că economia este supraîncălzită. Astfel, resursele sunt utilizate la maximum, ceea ce se reflectă în inflaţia accelerată din ultimele luni. Supraîncălzirea nu este sustenabilă, pentru că supraocuparea resurselor nu poate dura la nesfârşit“, arată acesta.
Cât de aproape este recesiunea?
Este greu de prevăzut dacă economia se va supraîncălzi în continuare şi cum se va manifesta ea în următorii ani, având în vedere că acest lucru nu depinde numai de factori interni. Totuşi, cel mai probabil scenariu în cazul în care nu se vor lua măsuri este cel al unei scăderi a ritmului economiei. „Creşterea preţurilor reduce cererea agregată şi exporturile, ceea ce înseamnă reducerea consumului. Ratele mai mari ale dobânzilor, necesare pentru a reduce presiunile inflaţioniste, vor reduce şi investiţiile. Consumul scăzut şi investiţiile mai mici s-ar putea combina astfel încât să rezulte în recesiune. Pentru România, această perspectivă pare îndepărtată şi improbabilă, dar ea se poate schimba rapid“, arată Lucian Croitoru.
Este foarte posibil ca avertismentul Uniunii Europene să se afle în strânsă legătură cu faptul că ne aflăm la debutul unui an electoral, perioadă în care autorităţile, în goana lor după voturi, sunt mai dispuse ca oricând la derapaje populiste şi deloc pregătite să aplice politici care nu sunt pe placul alegătorilor. Paulius Kuncinas, group editor la Business Oxford Group, companie
de consultanţă şi analiză a pieţelor emergente, care a lansat recent raportul său privind România, crede că unul dintre marile pericole la adresa economiei va veni din partea cheltuielilor publice. „Această perioadă electorală prea lungă, cu toate măsurile ei specifice, este probabil să ducă la o nouă scădere a ratingului de ţară“, afirmă analistul.
Primele avertismente au împlinit doi ani
Experţii de la Bruxelles nu sunt însă nici primii şi nici singurii care văd economia românească ameninţată de pericol. Încă din noiembrie 2005, analiştii de la Fitch ne avertizau asupra riscurilor. „Economia prezintă multe din simptomele clasice ale supraîncălzirii“, spunea Nick Eisinger, director în cadrul agenţiei.
Un an mai târziu, în decembrie 2006, şi reprezentanţii Băncii Mondiale ne enumerau printre statele din regiune ale căror economii dau semne de supraîncălzire, pentru ca, în cursul lui 2007, şi alte instituţii, cum ar fi FMI, Moody’s sau Standard&Poor’s, să indice, pe rând, existenţa unor pericole în acest sens.
Toată lumea pare de acord că economia românească dă semne de criză, dar nu toţi analiştii sunt de acord că putem vorbi de supraîncălzire. „Dimpotrivă, eu aş spune că sunt semne clare de răcire“, susţine Dragoş Cabat, CFA. „În opinia mea, în 2008 creşterea economică va fi mai redusă decât în 2006 şi 2007, vom avea circa 4,4% – 5,2%, în funcţie şi de evoluţiile externe“, spune acesta.
intern brut se majorează mai repede decât i-ar da voie potenţialul intern şi se bazează pe resurse volatile, cum ar fi consumul, ne putem aştepta oricând la o stopare bruscă şi nu tocmai plăcută a creşterii economice.
Economia României dă semne clare de supraîncălzire, prezentând un deficit extern ridicat şi în creştere (estimat la aproape 13% din PIB în 2007) şi o reducere a finanţărilor provenite din investiţii străine directe, au constatat experţii Consiliului de Miniştri al Uniunii Europene. Deficitul din ce în ce mai mare de forţă de muncă, creşterea puternică a salariilor şi a împrumuturilor contractate de populaţie reprezintă alte semne ale supraîncălzirii, se arată într-un document
dat recent publicităţii la Bruxelles.
„O economie este considerată supraîncălzită dacă ritmul de creştere este ridicat o perioadă lungă de timp, ajungând la un moment dat la situaţia când capacitatea de producţie face eforturi să ţină pasul cu cererea agregată. Aceste eforturi sunt vizibile prin expansiunea forţei de muncă, a investiţiilor şi prin creşterea preţurilor factorilor de producţie, care exercită presiuni inflaţioniste“, explică Ella Kallai – economist şef Alpha Bank România. Ea mai spune că, în România, semnele supraîncălzirii se văd în creşterea mult mai rapidă a salariilor decât a productivităţii muncii şi în avansul rapid al creditelor şi al deficitului balanţei comerciale.
Lucian Croitoru, consilier al guvernatorului BNR, spune în nume personal că, în România, produsul intern brut curent a depăşit în mod persistent nivelul potenţial. „Aceasta înseamnă că economia este supraîncălzită. Astfel, resursele sunt utilizate la maximum, ceea ce se reflectă în inflaţia accelerată din ultimele luni. Supraîncălzirea nu este sustenabilă, pentru că supraocuparea resurselor nu poate dura la nesfârşit“, arată acesta.
Cât de aproape este recesiunea?
Este greu de prevăzut dacă economia se va supraîncălzi în continuare şi cum se va manifesta ea în următorii ani, având în vedere că acest lucru nu depinde numai de factori interni. Totuşi, cel mai probabil scenariu în cazul în care nu se vor lua măsuri este cel al unei scăderi a ritmului economiei. „Creşterea preţurilor reduce cererea agregată şi exporturile, ceea ce înseamnă reducerea consumului. Ratele mai mari ale dobânzilor, necesare pentru a reduce presiunile inflaţioniste, vor reduce şi investiţiile. Consumul scăzut şi investiţiile mai mici s-ar putea combina astfel încât să rezulte în recesiune. Pentru România, această perspectivă pare îndepărtată şi improbabilă, dar ea se poate schimba rapid“, arată Lucian Croitoru.
Este foarte posibil ca avertismentul Uniunii Europene să se afle în strânsă legătură cu faptul că ne aflăm la debutul unui an electoral, perioadă în care autorităţile, în goana lor după voturi, sunt mai dispuse ca oricând la derapaje populiste şi deloc pregătite să aplice politici care nu sunt pe placul alegătorilor. Paulius Kuncinas, group editor la Business Oxford Group, companie
de consultanţă şi analiză a pieţelor emergente, care a lansat recent raportul său privind România, crede că unul dintre marile pericole la adresa economiei va veni din partea cheltuielilor publice. „Această perioadă electorală prea lungă, cu toate măsurile ei specifice, este probabil să ducă la o nouă scădere a ratingului de ţară“, afirmă analistul.
Primele avertismente au împlinit doi ani
Experţii de la Bruxelles nu sunt însă nici primii şi nici singurii care văd economia românească ameninţată de pericol. Încă din noiembrie 2005, analiştii de la Fitch ne avertizau asupra riscurilor. „Economia prezintă multe din simptomele clasice ale supraîncălzirii“, spunea Nick Eisinger, director în cadrul agenţiei.
Un an mai târziu, în decembrie 2006, şi reprezentanţii Băncii Mondiale ne enumerau printre statele din regiune ale căror economii dau semne de supraîncălzire, pentru ca, în cursul lui 2007, şi alte instituţii, cum ar fi FMI, Moody’s sau Standard&Poor’s, să indice, pe rând, existenţa unor pericole în acest sens.
Toată lumea pare de acord că economia românească dă semne de criză, dar nu toţi analiştii sunt de acord că putem vorbi de supraîncălzire. „Dimpotrivă, eu aş spune că sunt semne clare de răcire“, susţine Dragoş Cabat, CFA. „În opinia mea, în 2008 creşterea economică va fi mai redusă decât în 2006 şi 2007, vom avea circa 4,4% – 5,2%, în funcţie şi de evoluţiile externe“, spune acesta.
Principele de surcica
Daca pina mai ieri, ca sa acceada in functii, baronii locali erau nevoiti sa se ascunda sub fustele crete ale doctrinei social-democrate, aidoma puradeilor ciorditori pititi sub poalele pirandei, iacata acum sint predispusi sa-si scoata nobletea soriciului la lumina ca sa demonstreze ca pe aceste meleaguri pina si celebra „intoarcere la popor“ s-a nascut cu anus contra naturii. Colac peste pupaza, cu ocazia baroniadei de primavara, se iti si Alteta Sa Regala Principele Duda sa-si verifice singele albastru si ghiulul de cositor in cadrul unei vizite de lucru tovarasesti la statiunea viticola Murfatlar - furnizoare de intaritor a Casei Regale. Cum bine stim ca vinul e considerat laptele batrinilor, ne face placere sa aflam ca batrinul Rege Mihai isi mai umple din cind in cind biberonul cu lacrima lui Ovidiu, dar ideea ca printul pirit se plimba ca voda prin loboda prin viile dobrogene, ca sa fie aclamat de taranii sprijiniti in sapa, ma obliga la o dulce aducere aminte. Actualul furnizor al Majestatii Sale furniza pe vremuri poporului roman cel mai gustat vin de surcica in butelcute cu o corabioara pe eticheta, ca o aluzie fina ca vinul nu se extragea din struguri, ci din lemn de corabie bine fermentat. Pe cit de nobila era acea posircuta, pe atit e si principele Radu de Hohenzollern-Veringen.
Politicienii îşi devorează propriul uninominal
Legea uninominalului, cum este alintat cu bunăvoinţă interesată noul Cod electoral, este o specie rezultată din încrucişarea uninominalului cu lista."
Legea uninominalului, cum este alintat cu bunăvoinţă interesată noul Cod electoral, este o specie rezultată din încrucişarea uninominalului cu lista. Genele listei sunt încă puternice şi vor influenţa componenţa viitorului parlament.
Nici măcar Frankenstein nu a beneficiat de un asemenea tratament
fără milă din partea creatorului său. La mai puţin de o oră de la naştere, după un travaliu de aproape cinci ani, legea a început să primească lovituri chiar din partea celor care au votat-o. Unii dintre iniţiatori s-au speriat probabil de ce-au făcut şi de posibilitatea ca ei înşişi, în ciuda tuturor precauţiilor luate, să-i cadă victime. O situaţie neobişnuită, dar pe măsura implicaţiilor acestui cod, a cărui principală calitate este perfectibilitatea. Legea, rezultatul unui compromis politic, conţine potenţialitatea sistemului
uninominal majoritar în două tururi, dorit de populaţie.
Până la aplicarea în cadrul primelor alegeri locale şi parlamentare, noul cod face un ocol pe la Curtea Constituţională. De durata acestuia depinde punerea în practică, la scrutinul din iunie, a celei mai contestate prevederi: alegerea prin vot direct, asemenea primarilor şi şefului de stat, a preşedinţilor de consilii judeţene. Legea fundamentală, prin ambiguitatea ei testată deja, permite orice decizie. Este adevărat că preşedintele consiliului judeţean nu apare în nomenclatorul constituţional. El există însă în realitate şi îşi datorează viaţa sintagmei constituţionale „potrivit legii“. Dar Curtea ne-a obişnuit până acum cu interpretări după canon: ceea ce nu scrie în Constituţie nu există. Dogmatismul judecătorilor constituţionali reprezintă şansa PRM şi PC
de a întoarce Codul electoral la parlament şi de a-l împinge, din nou, într-o lungă hibernare.
Votul direct pentru preşedintele consiliului judeţean a stârnit mai multe patimi decât legea în întregul ei pentru că produce mutaţii la nivelul partidelor politice mai importante decât votul mixt pentru parlament. Până acum, acesta era desemnat prin votul consilierilor judeţeni aleşi pe listă, în urma negocierilor politice dintre partidele care au trecut pragul electoral. Articolul a fost introdus la presiunea câtorva preşedinţi de consilii judeţene PSD şi acceptat cu noduri în gât de negociatorii partidelor. Celebrul Marian Oprişan a cerut pe un ton ameninţător partidului să nu voteze legea dacă nu va conţine această prevedere care avantajează net baronii judeţeni ai PSD şi candidaţii PDL, principalul beneficiar al votului politic. Dezavantajate vor fi partidele fără organizaţii judeţene puternice şi fără anvergură politică, cum este PNL, care ar fi putut câştiga prin negocieri politice şefia unor consilii judeţene.
Primul efect al aplicării sistemului uninominal la alegerea preşedinţilor consiliilor judeţene va fi schimbarea raportului de forţe dintre centru şi organizaţiile locale în interiorul partidelor. Preşedinţii consiliilor judeţene şefi de organizaţii locale vor dobândi o asemenea legitimitate şi putere administrativă şi politică, încât conducerilor centrale le va fi imposibil să ia decizii majore pentru partid fără acceptul acestora.
Legea uninominalului, cum este alintat cu bunăvoinţă interesată noul Cod electoral, este o specie rezultată din încrucişarea uninominalului cu lista. Genele listei sunt încă puternice şi vor influenţa componenţa viitorului parlament.
Nici măcar Frankenstein nu a beneficiat de un asemenea tratament
fără milă din partea creatorului său. La mai puţin de o oră de la naştere, după un travaliu de aproape cinci ani, legea a început să primească lovituri chiar din partea celor care au votat-o. Unii dintre iniţiatori s-au speriat probabil de ce-au făcut şi de posibilitatea ca ei înşişi, în ciuda tuturor precauţiilor luate, să-i cadă victime. O situaţie neobişnuită, dar pe măsura implicaţiilor acestui cod, a cărui principală calitate este perfectibilitatea. Legea, rezultatul unui compromis politic, conţine potenţialitatea sistemului
uninominal majoritar în două tururi, dorit de populaţie.
Până la aplicarea în cadrul primelor alegeri locale şi parlamentare, noul cod face un ocol pe la Curtea Constituţională. De durata acestuia depinde punerea în practică, la scrutinul din iunie, a celei mai contestate prevederi: alegerea prin vot direct, asemenea primarilor şi şefului de stat, a preşedinţilor de consilii judeţene. Legea fundamentală, prin ambiguitatea ei testată deja, permite orice decizie. Este adevărat că preşedintele consiliului judeţean nu apare în nomenclatorul constituţional. El există însă în realitate şi îşi datorează viaţa sintagmei constituţionale „potrivit legii“. Dar Curtea ne-a obişnuit până acum cu interpretări după canon: ceea ce nu scrie în Constituţie nu există. Dogmatismul judecătorilor constituţionali reprezintă şansa PRM şi PC
de a întoarce Codul electoral la parlament şi de a-l împinge, din nou, într-o lungă hibernare.
Votul direct pentru preşedintele consiliului judeţean a stârnit mai multe patimi decât legea în întregul ei pentru că produce mutaţii la nivelul partidelor politice mai importante decât votul mixt pentru parlament. Până acum, acesta era desemnat prin votul consilierilor judeţeni aleşi pe listă, în urma negocierilor politice dintre partidele care au trecut pragul electoral. Articolul a fost introdus la presiunea câtorva preşedinţi de consilii judeţene PSD şi acceptat cu noduri în gât de negociatorii partidelor. Celebrul Marian Oprişan a cerut pe un ton ameninţător partidului să nu voteze legea dacă nu va conţine această prevedere care avantajează net baronii judeţeni ai PSD şi candidaţii PDL, principalul beneficiar al votului politic. Dezavantajate vor fi partidele fără organizaţii judeţene puternice şi fără anvergură politică, cum este PNL, care ar fi putut câştiga prin negocieri politice şefia unor consilii judeţene.
Primul efect al aplicării sistemului uninominal la alegerea preşedinţilor consiliilor judeţene va fi schimbarea raportului de forţe dintre centru şi organizaţiile locale în interiorul partidelor. Preşedinţii consiliilor judeţene şefi de organizaţii locale vor dobândi o asemenea legitimitate şi putere administrativă şi politică, încât conducerilor centrale le va fi imposibil să ia decizii majore pentru partid fără acceptul acestora.
Blestemul familiei
Tema aliantelor politice revine in epicentrul atentiei opiniei publice. Pentru ca am intrat intr-un an electoral si, in al doilea rand, este de domeniul evidentei ca nici un partid nu va avea dupa alegerile parlamentare majoritatea necesara pentru a guverna singur. Societatea romaneasca este mult prea divizata. Si polarizata. Intre stanga si dreapta.
Indiferent ce partid obTine punctajul maxim, daca nu isi construieste un sistem
de aliante, nu va putea obtine validarea guvernului sau in fata Legislativului. Este posibila, de aceea, o lunga perioada de crize si convulsii si de blocaje chiar dupa incheierea alegerilor. Motiv pentru care, chiar daca toti liderii politici refuza oficial ideea unor aliante pre-electorale, o asemenea posibilitate este din ce in ce mai intens sondata. Se vorbeste despre o intelegere PSD-PNL. Dar si despre posibilitatea ca PSD sa se alieze, totusi, cu PD-L. Putem emite, in acest sens, o prognoza corecta? Daca judecam lucrurile pe baze doctrinare, atunci nu este deloc exclus ca marele pierzant al alegerilor parlamentare din 2008 sa fie chiar partidul cel mai bine plasat. Respectiv PD-L. Pentru ca este lovit chiar de "blestemul familiei".
Teoretic, pentru a forma un guvern, oricine se poate alia cu oricine. In baza unor intelegeri pre-electorale sau chiar exclusiv post-electorale. Numai ca, in practica, lucrurile nu stau chiar atat de simplu. PD-L a demonizat ani de-a randul PSD, mergand atat de departe, incat, pana recent, a avut chiar inscrisa in statut autointerdictia de a se alia cu socialistii. In urma cu o luna, fruntasii PD-L au declarat ferm ca vor refuza orice fel de alianta la guvernare cu UDMR. Ca sanctiune pentru faptul ca UDMR a fost singurul partid parlamentar care a sustinut independenta Kosovo. In fine, nici relatiile PD-L - PRM nu sunt bune. Dimpotriva. Ostilitatea intre cele doua partide e manifesta. Gazul, in ceea ce priveste capacitatea de a se alia, este turnat pe foc de presedintele Traian Basescu. Perceput drept adevaratul lider PD-L. Intrucat este de presupus ca acesta va participa in competitia prezidentiala in lupta cu reprezentantii celorlalte partide este improbabil ca acestea sa faca acum intelegeri, pentru o viitoare alianta, chiar cu principalul adversar. Cu atat mai mult, cu cat Basescu este acuzat, ca de altfel si liderii PD-L, ca in batalia politica a utilizat arma dosarelor penale. Atata timp cat Nastase a vrut sa-l arunce dupa gratii pe Basescu si Basescu incearca acelasi lucru cu Nastase, va fi dificil de identificat o compatibilitate in sensul intelegerilor politice intre PD-L si PSD.
Dar cheia pentru raspunsul corect la dilema cine cu cine s-ar putea alia este de natura doctrinara. Oricat ne-am amuza sau ne-am ingrijora de lipsa de seriozitate a partidelor politice, in raport cu amprenta ideologica a familiilor europene din care fac parte, ea totusi exista. Din aceasta perspectiva, trebuie sa ne amintim aventura ideologica prin care a trecut PD, transformat astazi in PD-L, de la alegeri si pana in prezent. Initial, imediat dupa 2004, in unele cercuri liberale, era analizata ipoteza unei schimbari doctrinare de macaz. Prin transformarea PNL in partid de dreapta. Popular. Ba mai mult. Era analizata si ipoteza in care un asemenea partid popular s-ar putea forma de sus in jos. Prin constructia "spontana" a unei noi majoritati in Parlamentul Romaniei. Deputati si senatori care, impartasind ideile dreptei, ar fi format un nou partid. Ei urmand sa fie majoritari. Dar nu a fost sa fie. Traian Basescu a prins ideea din zbor si, intelegand ca ramane liber culoarul dreptei, printr-o miscare pe cat de indrazneata, pe atat de riscanta, a smuls Partidul Democrat din Internationala Socialista, aruncandu-l in bratele popularilor europeni. Peste noapte. Ulterioara unificare cu liberalii dizidenti s-a produs
nu sub semnul social-liberalismului, preconizat de Valeriu Stoica, ci sub cel al partidului popular. Si atunci, cine este mai bine plasat doctrinar pentru o alianta cu PSD? Evident, PNL. Este "blestemul familiei".
Indiferent ce partid obTine punctajul maxim, daca nu isi construieste un sistem
de aliante, nu va putea obtine validarea guvernului sau in fata Legislativului. Este posibila, de aceea, o lunga perioada de crize si convulsii si de blocaje chiar dupa incheierea alegerilor. Motiv pentru care, chiar daca toti liderii politici refuza oficial ideea unor aliante pre-electorale, o asemenea posibilitate este din ce in ce mai intens sondata. Se vorbeste despre o intelegere PSD-PNL. Dar si despre posibilitatea ca PSD sa se alieze, totusi, cu PD-L. Putem emite, in acest sens, o prognoza corecta? Daca judecam lucrurile pe baze doctrinare, atunci nu este deloc exclus ca marele pierzant al alegerilor parlamentare din 2008 sa fie chiar partidul cel mai bine plasat. Respectiv PD-L. Pentru ca este lovit chiar de "blestemul familiei".
Teoretic, pentru a forma un guvern, oricine se poate alia cu oricine. In baza unor intelegeri pre-electorale sau chiar exclusiv post-electorale. Numai ca, in practica, lucrurile nu stau chiar atat de simplu. PD-L a demonizat ani de-a randul PSD, mergand atat de departe, incat, pana recent, a avut chiar inscrisa in statut autointerdictia de a se alia cu socialistii. In urma cu o luna, fruntasii PD-L au declarat ferm ca vor refuza orice fel de alianta la guvernare cu UDMR. Ca sanctiune pentru faptul ca UDMR a fost singurul partid parlamentar care a sustinut independenta Kosovo. In fine, nici relatiile PD-L - PRM nu sunt bune. Dimpotriva. Ostilitatea intre cele doua partide e manifesta. Gazul, in ceea ce priveste capacitatea de a se alia, este turnat pe foc de presedintele Traian Basescu. Perceput drept adevaratul lider PD-L. Intrucat este de presupus ca acesta va participa in competitia prezidentiala in lupta cu reprezentantii celorlalte partide este improbabil ca acestea sa faca acum intelegeri, pentru o viitoare alianta, chiar cu principalul adversar. Cu atat mai mult, cu cat Basescu este acuzat, ca de altfel si liderii PD-L, ca in batalia politica a utilizat arma dosarelor penale. Atata timp cat Nastase a vrut sa-l arunce dupa gratii pe Basescu si Basescu incearca acelasi lucru cu Nastase, va fi dificil de identificat o compatibilitate in sensul intelegerilor politice intre PD-L si PSD.
Dar cheia pentru raspunsul corect la dilema cine cu cine s-ar putea alia este de natura doctrinara. Oricat ne-am amuza sau ne-am ingrijora de lipsa de seriozitate a partidelor politice, in raport cu amprenta ideologica a familiilor europene din care fac parte, ea totusi exista. Din aceasta perspectiva, trebuie sa ne amintim aventura ideologica prin care a trecut PD, transformat astazi in PD-L, de la alegeri si pana in prezent. Initial, imediat dupa 2004, in unele cercuri liberale, era analizata ipoteza unei schimbari doctrinare de macaz. Prin transformarea PNL in partid de dreapta. Popular. Ba mai mult. Era analizata si ipoteza in care un asemenea partid popular s-ar putea forma de sus in jos. Prin constructia "spontana" a unei noi majoritati in Parlamentul Romaniei. Deputati si senatori care, impartasind ideile dreptei, ar fi format un nou partid. Ei urmand sa fie majoritari. Dar nu a fost sa fie. Traian Basescu a prins ideea din zbor si, intelegand ca ramane liber culoarul dreptei, printr-o miscare pe cat de indrazneata, pe atat de riscanta, a smuls Partidul Democrat din Internationala Socialista, aruncandu-l in bratele popularilor europeni. Peste noapte. Ulterioara unificare cu liberalii dizidenti s-a produs
nu sub semnul social-liberalismului, preconizat de Valeriu Stoica, ci sub cel al partidului popular. Si atunci, cine este mai bine plasat doctrinar pentru o alianta cu PSD? Evident, PNL. Este "blestemul familiei".
Cui îi e frica de votul uninominal?
O mare pacaleala este aceasta lege a votului uninominal, daca aruncam o privire retrospectiva peste declaratiile la superlativ facute de marii „sustinatori“ ai noului sistem
electoral. „A venit momentul sa votam omul, si nu listele de partid, sa reformam clasa politica“, afirmau acestia. Care „om“? Care „reforma“?
Dupa lungi negocieri, renegocieri, dezbateri, întelegeri pe sub masa, presiuni si iar negocieri, a iesit o lege care combina un scrutin de tip proportional cu unul „firav“ de tip uninominal. Partea uninominala o regasim în titlul legii si în faptul ca cetateanul va primi doua buletine, unul pentru Camera si altul pentru Senat, iar pe fiecare buletin, partidele interesate de cursa electorala vor putea scrie un singur nume. Dupa care povestea idilica a uninominalului se transforma în binecunoscuta, prafuita si criticata târguiala a clientelei de partid. Rare vor fi cazurile în care candidatul va putea sa adune 50% plus
unu din voturi si sa ajunga direct în bancile Legislativului. Dar, pentru ca exista un mare „DAR“, daca acest candidat provine dintr-un partid care nu trece pragul de 5% sau alternativa „premiantul clasei în 6 colegii pentru Camera si 3 pentru Senat“, el spune adio Parlamentului si priveste înlacrimat cum voturile sale sunt repartizate poate celui de-al cincilea clasat, un candidat detestat de alegatorii din colegiul respectiv, dar care reprezinta un partid ce a primit multe voturi în judet. Cu ce ramâne alegatorul? Cu „detestatul“ si cu speranta ca peste patru ani poate se mai modifica legea. Si „reforma“ continua pentru clasa politica... Vom avea un Parlament reformat, curat, serios, competent, cu ceva manelisti sau alte vedete care vor fi trimise sa castige cu 50 plus unu din voturi cele „6 colegii pentru Camera si 3 pentru Senat“ care tin loc de prag electoral pentru partidele mici, iar pe lânga ei se vor strecura oligarhii, baronii si „politicienii cu state vechi, dar fara priza la electorat“. De ce? Pentru ca alegatorul pierde orice contact cu votul sau daca, în colegiul X, „preferatul“ nu obtine 50% plus unu din voturi. În aceasta situatie, toate buletinele de vot ajung într-un malaxor politic si în Parlamentul reformat sunt promovati acei candidati care reprezinta partidul cel-mai-bine-plasat din judetul respectiv.
Asadar, a venit momentul în care vom vota omul, dar în bancile Legislativului vor ajunge cei de pe „lista preferata“ de partid. Deja, mai toate partidele si-au contactat baronii si baronasii locali pentru a trasa o noua harta a României, cea a colegiilor, harta ce va fi negociata, astfel încât toata lumea sa fie multumita.Iar asta-i varianta optimista. Cea pesimista, dar dorita de multi actuali listaci, mizeaza pe o amânare. Adica, deputatii au adoptat Legea uninominalului într-o forma destul de dubioasa din punct de vedere constitutional. PRM a înteles mesajul, si-a adunat juristii, acestia au pus pe masa
Legea fundamentala alaturi de noul act normativ si au gasit mai multe articole care nu prea respecta prevederile constitutionale. Primul articol vizat este cel referitor la alegerea presedintilor de consilii judetene prin vot uninominal, amendament propus cu doar o saptamâna înaintea votului de resprezentantii PSD. Amendamentul a fost sustinut de toata lumea din PSD, dar din motive diferite. Mircea Geoana a devenit un mare fan al ideii dupa o întâlnire cu actualii sefi de consiliu cu un carnet PSD. Unul dintre ei i-a facut o demonstratie matematica liderului PSD. „De ce sa dau eu un milion de dolari ca sa-i conving pe ceilalti consilieri PD, PRM, PNL sa ma aleaga sef si apoi, timp de patru ani, sa le mai dau ceva azi, ceva mâine, sa nu ma schimbe, când pot sa bag câteva mii în faina, malai, carnita. Le fac pachete, le împart pe la tara si prin cartierele sarace si m-am ales uninominal si nici nu ma mai schimba altii“. Lui Mircea Geoana i-a placut demonstratia, l-au sustinut si alti colegi, dar care-si faceau alte calcule. „Nu-l contrazicem pe presedinte, ha, ha, le soptim juristilor din PRM ca nu e constitutional, se întocmeste o contestatie pentru Curtea Constitutionala, juristii de acolo analizeaza, constata ca am avut dreptate, legea se reîntoarce în Parlament, aici termenele de modificare sunt generoase, timpul trece, vin alegerile si nu mai putem aplica uninominalul“. Cam la fel au gândit si unii liberali si democrat-liberali, iar amendamentul a trecut cu o larga majoritate.
electoral. „A venit momentul sa votam omul, si nu listele de partid, sa reformam clasa politica“, afirmau acestia. Care „om“? Care „reforma“?
Dupa lungi negocieri, renegocieri, dezbateri, întelegeri pe sub masa, presiuni si iar negocieri, a iesit o lege care combina un scrutin de tip proportional cu unul „firav“ de tip uninominal. Partea uninominala o regasim în titlul legii si în faptul ca cetateanul va primi doua buletine, unul pentru Camera si altul pentru Senat, iar pe fiecare buletin, partidele interesate de cursa electorala vor putea scrie un singur nume. Dupa care povestea idilica a uninominalului se transforma în binecunoscuta, prafuita si criticata târguiala a clientelei de partid. Rare vor fi cazurile în care candidatul va putea sa adune 50% plus
unu din voturi si sa ajunga direct în bancile Legislativului. Dar, pentru ca exista un mare „DAR“, daca acest candidat provine dintr-un partid care nu trece pragul de 5% sau alternativa „premiantul clasei în 6 colegii pentru Camera si 3 pentru Senat“, el spune adio Parlamentului si priveste înlacrimat cum voturile sale sunt repartizate poate celui de-al cincilea clasat, un candidat detestat de alegatorii din colegiul respectiv, dar care reprezinta un partid ce a primit multe voturi în judet. Cu ce ramâne alegatorul? Cu „detestatul“ si cu speranta ca peste patru ani poate se mai modifica legea. Si „reforma“ continua pentru clasa politica... Vom avea un Parlament reformat, curat, serios, competent, cu ceva manelisti sau alte vedete care vor fi trimise sa castige cu 50 plus unu din voturi cele „6 colegii pentru Camera si 3 pentru Senat“ care tin loc de prag electoral pentru partidele mici, iar pe lânga ei se vor strecura oligarhii, baronii si „politicienii cu state vechi, dar fara priza la electorat“. De ce? Pentru ca alegatorul pierde orice contact cu votul sau daca, în colegiul X, „preferatul“ nu obtine 50% plus unu din voturi. În aceasta situatie, toate buletinele de vot ajung într-un malaxor politic si în Parlamentul reformat sunt promovati acei candidati care reprezinta partidul cel-mai-bine-plasat din judetul respectiv.
Asadar, a venit momentul în care vom vota omul, dar în bancile Legislativului vor ajunge cei de pe „lista preferata“ de partid. Deja, mai toate partidele si-au contactat baronii si baronasii locali pentru a trasa o noua harta a României, cea a colegiilor, harta ce va fi negociata, astfel încât toata lumea sa fie multumita.Iar asta-i varianta optimista. Cea pesimista, dar dorita de multi actuali listaci, mizeaza pe o amânare. Adica, deputatii au adoptat Legea uninominalului într-o forma destul de dubioasa din punct de vedere constitutional. PRM a înteles mesajul, si-a adunat juristii, acestia au pus pe masa
Legea fundamentala alaturi de noul act normativ si au gasit mai multe articole care nu prea respecta prevederile constitutionale. Primul articol vizat este cel referitor la alegerea presedintilor de consilii judetene prin vot uninominal, amendament propus cu doar o saptamâna înaintea votului de resprezentantii PSD. Amendamentul a fost sustinut de toata lumea din PSD, dar din motive diferite. Mircea Geoana a devenit un mare fan al ideii dupa o întâlnire cu actualii sefi de consiliu cu un carnet PSD. Unul dintre ei i-a facut o demonstratie matematica liderului PSD. „De ce sa dau eu un milion de dolari ca sa-i conving pe ceilalti consilieri PD, PRM, PNL sa ma aleaga sef si apoi, timp de patru ani, sa le mai dau ceva azi, ceva mâine, sa nu ma schimbe, când pot sa bag câteva mii în faina, malai, carnita. Le fac pachete, le împart pe la tara si prin cartierele sarace si m-am ales uninominal si nici nu ma mai schimba altii“. Lui Mircea Geoana i-a placut demonstratia, l-au sustinut si alti colegi, dar care-si faceau alte calcule. „Nu-l contrazicem pe presedinte, ha, ha, le soptim juristilor din PRM ca nu e constitutional, se întocmeste o contestatie pentru Curtea Constitutionala, juristii de acolo analizeaza, constata ca am avut dreptate, legea se reîntoarce în Parlament, aici termenele de modificare sunt generoase, timpul trece, vin alegerile si nu mai putem aplica uninominalul“. Cam la fel au gândit si unii liberali si democrat-liberali, iar amendamentul a trecut cu o larga majoritate.
Strategia "Totul pentru mine!"
Adrian Năstase nu s-a întors cu mâna goală la vârful PSD, ci a adus o strategie, scrisă chiar de el şi discutată zile la rând, de colegii săi din conducerea partidului. S-au învârtit în jurul ei precum câinele în jurul cozii. Niciuna dintre opţiunile politice strategice ale lui Năstase – care, în esenţă, propunea comasarea alegerilor parlamentare cu cele locale, constituirea unei alianţe electorale cu PNL sau rămânerea în opoziţie cu riscul ca aceasta să se prelungească şi după 2008 – nu a fost reţinută. PSD seamănă tot mai mult cu Mircea Geoană: mereu indecis, mereu nesigur încotro s-o apuce.
Anul de detaşare forţată pe tuşa politicii pare să-i fi limpezit însă optica fostului prim-ministru, fiindcă el pleacă, în toate căile de urmat descrise PSD, de la unul şi acelaşi punct de referinţă - preşedintele Traian Băsescu şi de la premisa, realistă, de altfel, că social-democraţii nu vor câştiga alegerile.
Conştient că viitorul guvern va fi rezultatul voinţei prezidenţiale, în condiţiile în care niciunul dintre partide nu obţine majoritatea mandatelor, Năstase mizează pe o alianţă electorală PSD-PNL, care să învingă PD-L în alegeri şi să-l oblige, astfel, pe şeful statului s-o accepte la formarea noului cabinet. „Este esenţial ca ecuaţia politică a anului 2008 să fie favorabilă PSD, adică o formulă în care PSD + PNL să fie mai mare decât PD-L sau, mai general, Traian Băsescu să nu fie capabil să mai forţeze o majoritate politică, aşa cum a făcut în decembrie 2004”, scrie el, în strategia care-i place şi lui Viorel Hrebenciuc. Viitorul se arată, aşadar, rozaliu, însă planul celor doi are două hibe.
Prima: PNL nu ia în calcul o alianţă electorală cu PSD. Chiar dacă liderii celor două partide se înţeleg bine, electoratele lor sunt incompatibile, iar o candidatură comună i-ar dezavantaja, pe termen lung, pe liberali. A doua: nu este deloc sigur că o alianţă social-liberală va depăşi PD-L, caz în care se ajunge tot la mâna lui Traian Băsescu. Pe scurt, strategia prezidenţială sună astfel: se vor face câte alegeri este nevoie pentru ca PD-L să guverneze singur. Mai pe larg: dacă PD-L nu obţine suficiente mandate, la toamnă, încât să preia puterea sprijinit, eventual, doar de minorităţi, atunci va provoca alegeri anticipate la anul, când se vor desfăşura şi alegerile prezidenţiale şi când crede că va câştiga într-o manieră categorică, făcând echipă electorală cu Traian Băsescu.
Strategia prezidenţială „Totul pentru mine!” nu se împiedică de o eventuală alianţă PSD-PNL, ba, dimpotrivă, i-ar fi folositoare. Traian Băsescu a „aliat” încă de anul trecut cele două partide şi face eforturi să le sudeze, ţintind partea radical antipesedistă a electoratului liberal, care ar putea migra spre PD-L. Cei care însă îl neliniştesc pe preşedinte sunt alegătorii. Adevărata bătălie a lui Traian Băsescu va fi dusă cu aceştia, iar el ştie că vor fi greu de convins să-l lase să conducă singur România.
Anul de detaşare forţată pe tuşa politicii pare să-i fi limpezit însă optica fostului prim-ministru, fiindcă el pleacă, în toate căile de urmat descrise PSD, de la unul şi acelaşi punct de referinţă - preşedintele Traian Băsescu şi de la premisa, realistă, de altfel, că social-democraţii nu vor câştiga alegerile.
Conştient că viitorul guvern va fi rezultatul voinţei prezidenţiale, în condiţiile în care niciunul dintre partide nu obţine majoritatea mandatelor, Năstase mizează pe o alianţă electorală PSD-PNL, care să învingă PD-L în alegeri şi să-l oblige, astfel, pe şeful statului s-o accepte la formarea noului cabinet. „Este esenţial ca ecuaţia politică a anului 2008 să fie favorabilă PSD, adică o formulă în care PSD + PNL să fie mai mare decât PD-L sau, mai general, Traian Băsescu să nu fie capabil să mai forţeze o majoritate politică, aşa cum a făcut în decembrie 2004”, scrie el, în strategia care-i place şi lui Viorel Hrebenciuc. Viitorul se arată, aşadar, rozaliu, însă planul celor doi are două hibe.
Prima: PNL nu ia în calcul o alianţă electorală cu PSD. Chiar dacă liderii celor două partide se înţeleg bine, electoratele lor sunt incompatibile, iar o candidatură comună i-ar dezavantaja, pe termen lung, pe liberali. A doua: nu este deloc sigur că o alianţă social-liberală va depăşi PD-L, caz în care se ajunge tot la mâna lui Traian Băsescu. Pe scurt, strategia prezidenţială sună astfel: se vor face câte alegeri este nevoie pentru ca PD-L să guverneze singur. Mai pe larg: dacă PD-L nu obţine suficiente mandate, la toamnă, încât să preia puterea sprijinit, eventual, doar de minorităţi, atunci va provoca alegeri anticipate la anul, când se vor desfăşura şi alegerile prezidenţiale şi când crede că va câştiga într-o manieră categorică, făcând echipă electorală cu Traian Băsescu.
Strategia prezidenţială „Totul pentru mine!” nu se împiedică de o eventuală alianţă PSD-PNL, ba, dimpotrivă, i-ar fi folositoare. Traian Băsescu a „aliat” încă de anul trecut cele două partide şi face eforturi să le sudeze, ţintind partea radical antipesedistă a electoratului liberal, care ar putea migra spre PD-L. Cei care însă îl neliniştesc pe preşedinte sunt alegătorii. Adevărata bătălie a lui Traian Băsescu va fi dusă cu aceştia, iar el ştie că vor fi greu de convins să-l lase să conducă singur România.
Până la galantar, te mănâncă taxele
Producătorii depind prea mult de hipermarketuri ca să le poată ocoli
Vă invităm la o mică plimbare printr-un hipermarket dintre acelea pe care producătorii de alimente le acuză de practici oneroase şi anticoncurenţiale. La intrare, ne întâmpină diverse reclame
şi promoţii, mai mult sau mai puţin inspirate. Trebuie să le privim cu luare aminte, pentru că pe ele se duc procente bune din cifrele de afaceri ale «expozanţilor», fără ca aceştia să le poată evita.
Capătul raftului are şi el un tâlc: pentru ca borcanul de dulceaţă sau parizerul să ajungă în această poziţie privilegiată, producătorul plăteşte hipermarketului taxe speciale, de ordinul miilor de euro. Apoi, în sfârşit, galantarul. Acesta se împarte, exact ca în teoria chibritului, în trei părţi: partea de sus, cea din mijloc şi cea de jos. În cazul nostru, partea de deasupra capului, cea de la nivelul privirii şi cea de la picioare.
Ei bine, tocmai aici e marele skepsis: dacă batonul de salam e expus jos, la picioare, sau sus, deasupra capului, taxa de raft e ceva mai mică; dacă e plasat la nivelul privirii noastre, producătorului i se percepe o taxă mult mai mare, pentru că - nu-i aşa? - e mai la vedere. Mai mult, dacă salamul se găseşte aici cu un anumit preţ, nu va putea fi scos la vânzare altundeva, cu un preţ mai mic decât în marele nostru magazin.
Ce alte ciudăţenii mai putem vedea, vizitând hipermarketul nostru? În general, produse
care par ieftine, deşi până să ajungă aici s-au scumpit cu peste 20% faţă de poarta fabricii, în condiţiile în care aceasta din urmă se zbate în pragul falimentului din cauza inevitabilelor taxe. Inevitabile, într-adevăr, pentru că, dacă fabrica nu
le-ar accepta şi produsele
sale nu ar ajunge în galantarele hipermarketului, acestea ar rămâne - în proporţie de peste 50% - nevândute.
Producătorii, în special cei din industria alimentară, depind în prea mare măsură de hipermarketuri ca să le poată ocoli, sunt practic obligaţi să ajungă la aceste galantare, chiar dacă până la ele îi mănâncă taxele. Şi uite aşa au trecut anii fără ca vreun mezelar să aibă curajul de a se ridica împotriva acestor practici şi înţelegeri oneroase.
Acum, sindicatele şi patronatele din industria alimentară au declanşat un fel de război mediatic, sperând că va veni vreo autoritate să-şi bage nasul în afacerile
private dintre furnizori şi hipermarketuri.
Cum era de aşteptat, Consiliul Concurenţei, constatând că nu are de-a face cu abuzuri de poziţie dominantă, şi-a declinat competenţa şi i-a lăsat pe mezelari cu ochii-n soare. Ştiţi care va fi adevărata autoritate care va pune lucrurile la punct? Ca şi până acum, consumatorul! Dacă el ar fi decis sau va decide că salamul nu trebuie luat de la hipermarket, atunci nici supermagazinul, nici furnizorii acestuia nu ar mai exista.
Vă invităm la o mică plimbare printr-un hipermarket dintre acelea pe care producătorii de alimente le acuză de practici oneroase şi anticoncurenţiale. La intrare, ne întâmpină diverse reclame
şi promoţii, mai mult sau mai puţin inspirate. Trebuie să le privim cu luare aminte, pentru că pe ele se duc procente bune din cifrele de afaceri ale «expozanţilor», fără ca aceştia să le poată evita.
Capătul raftului are şi el un tâlc: pentru ca borcanul de dulceaţă sau parizerul să ajungă în această poziţie privilegiată, producătorul plăteşte hipermarketului taxe speciale, de ordinul miilor de euro. Apoi, în sfârşit, galantarul. Acesta se împarte, exact ca în teoria chibritului, în trei părţi: partea de sus, cea din mijloc şi cea de jos. În cazul nostru, partea de deasupra capului, cea de la nivelul privirii şi cea de la picioare.
Ei bine, tocmai aici e marele skepsis: dacă batonul de salam e expus jos, la picioare, sau sus, deasupra capului, taxa de raft e ceva mai mică; dacă e plasat la nivelul privirii noastre, producătorului i se percepe o taxă mult mai mare, pentru că - nu-i aşa? - e mai la vedere. Mai mult, dacă salamul se găseşte aici cu un anumit preţ, nu va putea fi scos la vânzare altundeva, cu un preţ mai mic decât în marele nostru magazin.
Ce alte ciudăţenii mai putem vedea, vizitând hipermarketul nostru? În general, produse
care par ieftine, deşi până să ajungă aici s-au scumpit cu peste 20% faţă de poarta fabricii, în condiţiile în care aceasta din urmă se zbate în pragul falimentului din cauza inevitabilelor taxe. Inevitabile, într-adevăr, pentru că, dacă fabrica nu
le-ar accepta şi produsele
sale nu ar ajunge în galantarele hipermarketului, acestea ar rămâne - în proporţie de peste 50% - nevândute.
Producătorii, în special cei din industria alimentară, depind în prea mare măsură de hipermarketuri ca să le poată ocoli, sunt practic obligaţi să ajungă la aceste galantare, chiar dacă până la ele îi mănâncă taxele. Şi uite aşa au trecut anii fără ca vreun mezelar să aibă curajul de a se ridica împotriva acestor practici şi înţelegeri oneroase.
Acum, sindicatele şi patronatele din industria alimentară au declanşat un fel de război mediatic, sperând că va veni vreo autoritate să-şi bage nasul în afacerile
private dintre furnizori şi hipermarketuri.
Cum era de aşteptat, Consiliul Concurenţei, constatând că nu are de-a face cu abuzuri de poziţie dominantă, şi-a declinat competenţa şi i-a lăsat pe mezelari cu ochii-n soare. Ştiţi care va fi adevărata autoritate care va pune lucrurile la punct? Ca şi până acum, consumatorul! Dacă el ar fi decis sau va decide că salamul nu trebuie luat de la hipermarket, atunci nici supermagazinul, nici furnizorii acestuia nu ar mai exista.
Regele Mihai, locul 4 la încredere
22,6% dintre români au încredere în Regele Mihai I, arată un sondaj IMAS intrat în posesia EVZ. Fostul suveran ocupă a patra poziţie, la mică distanţă de Gigi Becali (23%), clasat pe locul 3. Preşedintele Traian Băsescu se menţine pe primul loc, cu 45%, secundat de prim-vicepreşedintele PDL Theodor Stolojan (29%). După Regele Mihai I, pe locurile 5-7 se situează Mircea Geoană (20,3%), Adrian Năstase (19,8%) şi Călin Popescu-Tăriceanu (17,8%).
În rest, topul încrederii rămâne neschimbat. Preşedintele Traian Băsescu se menţine pe primul loc, cu 45%, secondat de prim-vicepreşedintele PDL, Theodor Stolojan, cu 29%. După Gigi Becali şi Mihai I se clasează preşedintele PSD Mircea Geoană, cu 20,3% şi Adrian Năstase, cu 19,8%. Premierul Tăriceanu se clasează printre ultimii, cu 17,8%, dar înaintea lui Emil Boc şi C.V. Tudor, cotaţi cu 14,9%, respectiv 12,3%.
PDL şi PSD, despărţite de 16 procente
Startul neoficial al campaniei
electorale îi surprinde pe principalii competitori politici la diferenţe substanţiale, arată acelaşi sondaj IMAS.
Între PDL, primul partid clasat în topul preferinţelor, şi PSD, ocupantul locului doi, este o distanţă de 16 procente. Liberalii, clasaţi pe locul trei, sunt la 25 de procente în spatele PDL şi la 10 faţă de PSD. Acelaşi sondaj IMAS arată că PRM şi UDMR ar avea probleme cu trecerea pragului electoral.
Dacă duminica viitoare ar avea loc alegeri, PDL ar obţine 40,5% din voturi. PSD este cotat cu 24,2% intenţii de vot, iar PNL ar avea un scor de 13,8%. Următorul partid clasat în topul intenţiilor de vot este PNG, cotat cu 8%. PRM ar obţine un scor de 4,8%, iar UDMR 4,6%.
În sondajul IMAS mai apar PC
şi PIN cu câte 1,1%. Cercetarea a fost efectuată în perioada 9-14 februarie, pe un eşantion naţional de 1.245 de persoane şi are o marjă de eroare de 2,8%.
În rest, topul încrederii rămâne neschimbat. Preşedintele Traian Băsescu se menţine pe primul loc, cu 45%, secondat de prim-vicepreşedintele PDL, Theodor Stolojan, cu 29%. După Gigi Becali şi Mihai I se clasează preşedintele PSD Mircea Geoană, cu 20,3% şi Adrian Năstase, cu 19,8%. Premierul Tăriceanu se clasează printre ultimii, cu 17,8%, dar înaintea lui Emil Boc şi C.V. Tudor, cotaţi cu 14,9%, respectiv 12,3%.
PDL şi PSD, despărţite de 16 procente
Startul neoficial al campaniei
electorale îi surprinde pe principalii competitori politici la diferenţe substanţiale, arată acelaşi sondaj IMAS.
Între PDL, primul partid clasat în topul preferinţelor, şi PSD, ocupantul locului doi, este o distanţă de 16 procente. Liberalii, clasaţi pe locul trei, sunt la 25 de procente în spatele PDL şi la 10 faţă de PSD. Acelaşi sondaj IMAS arată că PRM şi UDMR ar avea probleme cu trecerea pragului electoral.
Dacă duminica viitoare ar avea loc alegeri, PDL ar obţine 40,5% din voturi. PSD este cotat cu 24,2% intenţii de vot, iar PNL ar avea un scor de 13,8%. Următorul partid clasat în topul intenţiilor de vot este PNG, cotat cu 8%. PRM ar obţine un scor de 4,8%, iar UDMR 4,6%.
În sondajul IMAS mai apar PC
şi PIN cu câte 1,1%. Cercetarea a fost efectuată în perioada 9-14 februarie, pe un eşantion naţional de 1.245 de persoane şi are o marjă de eroare de 2,8%.
Tupeu iredentist. Extremistii maghiari sustin ca romana dauneaza grav sanatatii
Extremistii din Ardeal se mobilizeaza pentru maghiarizarea institutiilor sanitare. Asociatia Tineretului Maghiar (EMI), celebra pentru taberele paramilitare organizate in Gheorgheni, s-a plåns Ministerului Educatiei si Ministerului Sanatatii ca bolnavii de etnie maghiara sunt nevoiti sa utilizeze româna in spitale si dispensare, ceea ce afecteaza calitatea actului medical si pune in pericol viata
bolnavilor. EMI a cerut aplicarea unei ordonante de urgenta, blocata in prezent la Comisia de sanatate a Camerei Deputatilor. Ordonanta obliga medicii romåni din zonele cu peste 20 la suta populatie maghiara sa invete limba minoritatii daca vor sa-si pastreze locul de munca.
Bagoly Zsolt a aratat ca „aceasta circumstanta produce o grava discriminare cu consecinte evidente asupra starii de sanatate a populatiei maghiare din Ardeal“, motiv pentru care asociatia solicita „sprijin si de interventie in rezolvarea acestei probleme“. Potrivit vicepresedintelui Bagoly, „in zonele geografice din Ardeal dinafara secuimii, bolnavii de etnie maghiara sunt nevoiti sa utilizeze limba româna in institutiile sanitare. Acest lucru comporta nu numai grave inconveniente, dar si pericol datorita faptului ca, asa cum numeroase cercetari stiintifice au dovedit deja, impiedicarea utilizarii limbii materne in spitale ar putea atrage consecinte medicale grave si iremediabile“.
Bagoly Zsolt subliniaza ca este foarte important ca pacientul sa poata descrie medicului
in mod detaliat, corect si concret simptomele bolii
, asa cum este important si faptul ca pacientul sa inteleaga in mod corect si concret prescriptiile medicale. „Siguranta pe care o confera utilizarea limbii materne in dialogul cu medicul nu poate fi suplinita de nimic si de nimeni“ in opinia lui Bagoly, impiedicarea utilizarii limbii maghiare in institutiile sanitare incalca obligatiile asumate de catre România prin semnarea conventiilor internationale, de exemplu Conventia-cadru pentru Protectia Minoritatilor Nationale, Charta Europeana pentru Limbile Regionale sau Minoritare, respectiv Directiva 2000/43/CE a Consiliului, care are ca scop stabilirea unui cadru pentru combaterea discriminarii pe baza rasei sau originii etnice, in vederea punerii in aplicare in statele membre a principiului egalitatii de tratament
.
Medicii români, obligati sa invete maghiara
Pentru remedierea problemei, EMI propune introducerea invatamântului obligatoriu in limba maghiara in cadrul Universitatii de Medicina si de Farmacie din Târgu-Mures, introducerea obligativitatii invatarii limbii maghiare in scolile postliceale sanitare din Ardeal, obligarea institutiilor medicale – a spitalelor – din Ardeal sa asigure posibilitatea utilizarii limbii maghiare in toate cazurile, in localitatile cu populatie preponderent maghiara. Sa se organizeze cursuri de limba maghiara pentru medicii si asistentii medicali de etnie româna, organizarea in cadrul institutiilor medicale din marile orase din Ardeal de sectii maghiare de ingrijire a bolnavilor, obligarea producatorilor de medicamente
. Sa inscriptioneze prescriptia medicala si in limba maghiara, precum si publicarea, in toate cazurile, a brosurilor si instiintarilor medicale si in limba maghiara. Potrivit vicepresedintelui, „aceste remedieri ar asigura posibilitatea cunoasterii reciproce a culturii celuilalt in rândul ambelor comunitati, ar intari toleranta si intelegerea intre cele doua popoare, contribuind la multiculturalismul Ardealului, ceea ce pâna in momentul de fata inca nu este asigurat.“
Puterea vine in ajutorul iredentistilor
Asa cum ziarul nostru a dezvaluit cu aproape o luna in urma, potrivit unei ordonante de modificare a Legii reformei in sanatate, cunoscuta ca Legea Nicolaescu, personalul medical care lucreaza in regiuni unde minoritatile nationale depasesc 20 la suta din populatie trebuie sa cunoasca limba acelei minoritati. Reprezentantii UDMR au propus aceasta lege, sustinuti de Ministerul Sanatatii, care a inclus prevederea in ordonanta de urgenta. Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 20/2007 a fost respinsa de Senat si trimisa de urgenta pentru examinare Comisiei de sanatate din cadrul Camerei. Deputatii PSD refuza aprobarea ordonantei, iar deputatii puterii negociaza inca 3 voturi esentiale pentru a trece ordonanta. „Este o discriminare grosolana, atåta timp cåt limba oficiala a tarii este româna“, a declarat dr. Dan Peretianu, presedintele Camerei Federative a Medicilor, care a mai adaugat ca nimeni nu-i obliga pe reprezentantii minoritatilor sa vorbeasca româna, dar daca nu inteleg atunci când un medic le explica diagnosticul sau tratamentul, este problema lor. Specialistii sustin ca in nicio tara a lumii nu s-a mai pomenit o asemenea prevedere.
Asociatia Tineretului Maghiar din Ardeal, cunoscuta prin radicalismul sau iredentist, organizeaza de trei ani incoace controversatele „tabere paramilitare EMI“ in Gheorgheni, judetul Harghita, ultimul de acest gen având loc intre 8 si 12 august 2007. Are filiale in Miercurea Ciuc, Gheorgheni, Cluj, Târgu Mures, Aiud, Oradea si Sfântu Gheorghe.
bolnavilor. EMI a cerut aplicarea unei ordonante de urgenta, blocata in prezent la Comisia de sanatate a Camerei Deputatilor. Ordonanta obliga medicii romåni din zonele cu peste 20 la suta populatie maghiara sa invete limba minoritatii daca vor sa-si pastreze locul de munca.
Bagoly Zsolt a aratat ca „aceasta circumstanta produce o grava discriminare cu consecinte evidente asupra starii de sanatate a populatiei maghiare din Ardeal“, motiv pentru care asociatia solicita „sprijin si de interventie in rezolvarea acestei probleme“. Potrivit vicepresedintelui Bagoly, „in zonele geografice din Ardeal dinafara secuimii, bolnavii de etnie maghiara sunt nevoiti sa utilizeze limba româna in institutiile sanitare. Acest lucru comporta nu numai grave inconveniente, dar si pericol datorita faptului ca, asa cum numeroase cercetari stiintifice au dovedit deja, impiedicarea utilizarii limbii materne in spitale ar putea atrage consecinte medicale grave si iremediabile“.
Bagoly Zsolt subliniaza ca este foarte important ca pacientul sa poata descrie medicului
in mod detaliat, corect si concret simptomele bolii
, asa cum este important si faptul ca pacientul sa inteleaga in mod corect si concret prescriptiile medicale. „Siguranta pe care o confera utilizarea limbii materne in dialogul cu medicul nu poate fi suplinita de nimic si de nimeni“ in opinia lui Bagoly, impiedicarea utilizarii limbii maghiare in institutiile sanitare incalca obligatiile asumate de catre România prin semnarea conventiilor internationale, de exemplu Conventia-cadru pentru Protectia Minoritatilor Nationale, Charta Europeana pentru Limbile Regionale sau Minoritare, respectiv Directiva 2000/43/CE a Consiliului, care are ca scop stabilirea unui cadru pentru combaterea discriminarii pe baza rasei sau originii etnice, in vederea punerii in aplicare in statele membre a principiului egalitatii de tratament
.
Medicii români, obligati sa invete maghiara
Pentru remedierea problemei, EMI propune introducerea invatamântului obligatoriu in limba maghiara in cadrul Universitatii de Medicina si de Farmacie din Târgu-Mures, introducerea obligativitatii invatarii limbii maghiare in scolile postliceale sanitare din Ardeal, obligarea institutiilor medicale – a spitalelor – din Ardeal sa asigure posibilitatea utilizarii limbii maghiare in toate cazurile, in localitatile cu populatie preponderent maghiara. Sa se organizeze cursuri de limba maghiara pentru medicii si asistentii medicali de etnie româna, organizarea in cadrul institutiilor medicale din marile orase din Ardeal de sectii maghiare de ingrijire a bolnavilor, obligarea producatorilor de medicamente
. Sa inscriptioneze prescriptia medicala si in limba maghiara, precum si publicarea, in toate cazurile, a brosurilor si instiintarilor medicale si in limba maghiara. Potrivit vicepresedintelui, „aceste remedieri ar asigura posibilitatea cunoasterii reciproce a culturii celuilalt in rândul ambelor comunitati, ar intari toleranta si intelegerea intre cele doua popoare, contribuind la multiculturalismul Ardealului, ceea ce pâna in momentul de fata inca nu este asigurat.“
Puterea vine in ajutorul iredentistilor
Asa cum ziarul nostru a dezvaluit cu aproape o luna in urma, potrivit unei ordonante de modificare a Legii reformei in sanatate, cunoscuta ca Legea Nicolaescu, personalul medical care lucreaza in regiuni unde minoritatile nationale depasesc 20 la suta din populatie trebuie sa cunoasca limba acelei minoritati. Reprezentantii UDMR au propus aceasta lege, sustinuti de Ministerul Sanatatii, care a inclus prevederea in ordonanta de urgenta. Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 20/2007 a fost respinsa de Senat si trimisa de urgenta pentru examinare Comisiei de sanatate din cadrul Camerei. Deputatii PSD refuza aprobarea ordonantei, iar deputatii puterii negociaza inca 3 voturi esentiale pentru a trece ordonanta. „Este o discriminare grosolana, atåta timp cåt limba oficiala a tarii este româna“, a declarat dr. Dan Peretianu, presedintele Camerei Federative a Medicilor, care a mai adaugat ca nimeni nu-i obliga pe reprezentantii minoritatilor sa vorbeasca româna, dar daca nu inteleg atunci când un medic le explica diagnosticul sau tratamentul, este problema lor. Specialistii sustin ca in nicio tara a lumii nu s-a mai pomenit o asemenea prevedere.
Asociatia Tineretului Maghiar din Ardeal, cunoscuta prin radicalismul sau iredentist, organizeaza de trei ani incoace controversatele „tabere paramilitare EMI“ in Gheorgheni, judetul Harghita, ultimul de acest gen având loc intre 8 si 12 august 2007. Are filiale in Miercurea Ciuc, Gheorgheni, Cluj, Târgu Mures, Aiud, Oradea si Sfântu Gheorghe.
Cum a împuşcat Atanasiu francul cu pistoalele Armatei
Cît a fost ministru la Armată, Atanasiu şi-a apărat nevoile şi neamul. Cu arma în mînă chiar. Mai precis, şi-a apărat nevoia de a-şi face contul cît mai gras şi neamul cît mai bogat. Iar "arma din mînă" nu e o metaforă: Atanasiu a folosit pistoale Glock. Care, distribuite pe scară largă, fără licitaţie şi la preţuri de tun (scuzaţi clişeul, dar aici se potriveşte), ne-au ciuruit la buget. Un fleac, normal, nu ştiam că-l doare pe Atanasiu fix în spate.
Atanasiu a ordonat "La Glock comanda!"
După ce a răspuns cu "’trăiţi!", la chemarea la luptă împotriva amărăştenilor din Irak, Ministerul Apărării şi-a dat seama că răcanii noştri sînt dotaţi pentru luptă cam cît e tanti Maria, femeia noastră de serviciu. Prin urmare, între 2004 şi 2006, Ministerul Apărării a cumpărat pistoale de la Glock în valoare de 400.000 de euro. Cam puţin, ce-i drept, însă austriecii de la Glock nu au avut nici un motiv să fie supăraţi. Penelistul Teodor Atanasiu, ministru al Apărării, a dat un brînci Universului să conspire cu ceva mai mult talent pentru bunul mers al afacerilor cu pistoale. Prin urmare, în 2006, el i-a trimis pe cei de la Glock la bunul său prieten, penelistul Mihai Nicuşor, directorul general al Companiei
Naţionale Romtehnica. Romtehnica, aflată în coordonarea Ministerului Apărării, gestionează contractele de achiziţii de armament ale Ministerului Apărării şi este autorizată să deruleze importuri de armament. Pentru Glock însă, Romtehnica nu a realizat numai importurile de pistoale, ci şi o sumedenie de contracte fără licitaţie, în calitate de reprezentant al producătorului de armament. Contractele au fost încheiate cu poliţiile comunitare din Bucureşti şi din alte cîteva oraşe din ţară. De exemplu, Poliţia Comunitară a sectorului 2 a cumpărat în 2006, fără licitaţie, pistoale Glock de 180.000 de euro de la CN Romtehnica. Tot în 2006, poliţiile comunitare de la sectoarele 1 şi 6 au luat pistoale de 140.000 de euro. În total, în doar şapte luni, Nicuşor şi Romtehnica au intermediat pentru Glock contracte de 1,55 milioane de euro.
Apărarea a intrat în conflict armat de interese
După cum am început să vă spunem mai devreme, în mandatul lui Mihai Nicuşor, CN Romtehnica s-a dedat cu plăcere la perversiuni cu dublă reprezentare în interes penelist. Pe de-o parte, compania reprezenta oficial Ministerul Apărării în relaţia cu Glock Gmbh. Adică aducea pistoalele pentru Armată în ţară, făcea actele vamale, verifica produsele
, se asigura că trag spre inamic şi nu invers etc. Pe de altă parte, în acelaşi timp, prin contractul de asociere în participaţiune încheiat cu Glock în mai 2006, Romtehnica era şi reprezentantul Glock şi negocia încheierea de contracte fără licitaţie cu instituţii ale statului. Corect, îi cam zice conflict de interese la situaţia asta. Dar normal că nu avea cum să se vadă acest lucru în condiţiile în care la cele două capete ale afacerii erau ministrul Atanasiu şi directorul Mihai Nicuşor. Cel mai prost în afacerea asta a ieşit, evident, statul, care s-a trezit rupt în locul acela ruşinos de chiar una dintre instituţiile sale. În 2006, la poliţiile comunitare au ajuns documente
de la Glock, în care Romtehnica garanta pentru preţurile practicate de producătorul de armament. Şi pentru ca lucrurile să meargă cît mai uşor, băieţii de la comunitare erau învăţaţi să încheie contracte fără licitaţie: "Pentru achiziţionarea de Poliţia Comunitară de produse
Glock, prin procedura de negociere cu o singură sursă, sînt necesare următoarele etape (…)". La aceste oferte erau anexate chiar şi modele de hotărîri de consiliu local. Însă reţineţi esenţialul, deocamdată: în baza unui contract încheiat cu Glock, Romtehnica lui Mihai Nicuşor învăţa o altă instituţie a aceluiaşi stat să facă şme… astea… afaceri cu bani
publici.
Să frecăm armamenta cu ajutorul statului
Îi dăm legătura lui Marius Tudorică, omul din mijlocul faptelor şi şeful Poliţiei Comunitare a sectorului 1 în perioada în care au fost cumpărate primele pistoale Glock. Iată cum explică Tudorică de ce Romtehnica i-a ajutat fără licitaţie: "A fost aşa, hai să îi servim şi p-ăştia, că, uite, sînt simpatici, de-abia s-au înfiinţat". Adică, pentru că poliţiştii păreau drăguţi, aşa, în naivitatea lor, pac, au fost serviţi de companie cu nişte pistoale Glock. Tudorică a ajuns şef la Poliţia Comunitară venind de la Brigada de Combatere a Crimei Organizate, unde erau folosite pistoalele Glock. Conform afirmaţiilor lui Tudorică, el l-a contactat pe Agripa Popescu, directorul reprezentanţei Glock din România, care l-a îndrumat către compania Ministerului Apărării: "Mi-a povestit toată tărăşenia (Agripa Popescu – n.r.) cum este, am contactat Romtehnica şi, de-aici, Romtehnica, avînd experienţă în derularea contractelor de armament, m-a ajutat într-un fel". Fostul şef al Poliţiei Comunitare a insistat asupra faptului că cei de la companie garantau că Glock oferă pistoale la acelaşi preţ la care Ministerul Apărării a cumpărat pentru soldaţii săi. Astfel, în baza contractului încheiat cu o companie aflată în coordonarea sa, Ministerul Apărării s-a trezit că face imagine moca unui producător de pistoale.
Din pistoale şi cartuşe le cresc conturi la căpuşe
Bineînţeles, acum o să vă întrebaţi cu ce s-au ales din povestea asta peneliştii Atanasiu şi Nicuşor. Păi, să ne uităm în declaraţiile lor de avere. De exemplu, abia în 2007, Atanasiu a descoperit că avea un cont de 140.000 de lei noi, deschis încă din 1998, dar de care nu suflase nici o vorbă în declaraţiile de avere de pînă anul trecut. Păi, da, de înţeles: abia în 2007 s-a copt bine lobby-ul pentru Glock, de unde şi contul cu pricina. Iar lui Nicuşor, culmea coincidenţei, tot în 2007 i-au crescut în declaraţia de avere un teren de 1.600 de metri pătraţi şi o casă de vacanţă de 200 de metri pătraţi. Fără credite, fără datorii. Aşa, pur şi simplu, din salariul lui de director la AVAS, unde l-a cărat Atanasiu după ce a fost scuipat afară de la Apărare.
Atanasiu a ordonat "La Glock comanda!"
După ce a răspuns cu "’trăiţi!", la chemarea la luptă împotriva amărăştenilor din Irak, Ministerul Apărării şi-a dat seama că răcanii noştri sînt dotaţi pentru luptă cam cît e tanti Maria, femeia noastră de serviciu. Prin urmare, între 2004 şi 2006, Ministerul Apărării a cumpărat pistoale de la Glock în valoare de 400.000 de euro. Cam puţin, ce-i drept, însă austriecii de la Glock nu au avut nici un motiv să fie supăraţi. Penelistul Teodor Atanasiu, ministru al Apărării, a dat un brînci Universului să conspire cu ceva mai mult talent pentru bunul mers al afacerilor cu pistoale. Prin urmare, în 2006, el i-a trimis pe cei de la Glock la bunul său prieten, penelistul Mihai Nicuşor, directorul general al Companiei
Naţionale Romtehnica. Romtehnica, aflată în coordonarea Ministerului Apărării, gestionează contractele de achiziţii de armament ale Ministerului Apărării şi este autorizată să deruleze importuri de armament. Pentru Glock însă, Romtehnica nu a realizat numai importurile de pistoale, ci şi o sumedenie de contracte fără licitaţie, în calitate de reprezentant al producătorului de armament. Contractele au fost încheiate cu poliţiile comunitare din Bucureşti şi din alte cîteva oraşe din ţară. De exemplu, Poliţia Comunitară a sectorului 2 a cumpărat în 2006, fără licitaţie, pistoale Glock de 180.000 de euro de la CN Romtehnica. Tot în 2006, poliţiile comunitare de la sectoarele 1 şi 6 au luat pistoale de 140.000 de euro. În total, în doar şapte luni, Nicuşor şi Romtehnica au intermediat pentru Glock contracte de 1,55 milioane de euro.
Apărarea a intrat în conflict armat de interese
După cum am început să vă spunem mai devreme, în mandatul lui Mihai Nicuşor, CN Romtehnica s-a dedat cu plăcere la perversiuni cu dublă reprezentare în interes penelist. Pe de-o parte, compania reprezenta oficial Ministerul Apărării în relaţia cu Glock Gmbh. Adică aducea pistoalele pentru Armată în ţară, făcea actele vamale, verifica produsele
, se asigura că trag spre inamic şi nu invers etc. Pe de altă parte, în acelaşi timp, prin contractul de asociere în participaţiune încheiat cu Glock în mai 2006, Romtehnica era şi reprezentantul Glock şi negocia încheierea de contracte fără licitaţie cu instituţii ale statului. Corect, îi cam zice conflict de interese la situaţia asta. Dar normal că nu avea cum să se vadă acest lucru în condiţiile în care la cele două capete ale afacerii erau ministrul Atanasiu şi directorul Mihai Nicuşor. Cel mai prost în afacerea asta a ieşit, evident, statul, care s-a trezit rupt în locul acela ruşinos de chiar una dintre instituţiile sale. În 2006, la poliţiile comunitare au ajuns documente
de la Glock, în care Romtehnica garanta pentru preţurile practicate de producătorul de armament. Şi pentru ca lucrurile să meargă cît mai uşor, băieţii de la comunitare erau învăţaţi să încheie contracte fără licitaţie: "Pentru achiziţionarea de Poliţia Comunitară de produse
Glock, prin procedura de negociere cu o singură sursă, sînt necesare următoarele etape (…)". La aceste oferte erau anexate chiar şi modele de hotărîri de consiliu local. Însă reţineţi esenţialul, deocamdată: în baza unui contract încheiat cu Glock, Romtehnica lui Mihai Nicuşor învăţa o altă instituţie a aceluiaşi stat să facă şme… astea… afaceri cu bani
publici.
Să frecăm armamenta cu ajutorul statului
Îi dăm legătura lui Marius Tudorică, omul din mijlocul faptelor şi şeful Poliţiei Comunitare a sectorului 1 în perioada în care au fost cumpărate primele pistoale Glock. Iată cum explică Tudorică de ce Romtehnica i-a ajutat fără licitaţie: "A fost aşa, hai să îi servim şi p-ăştia, că, uite, sînt simpatici, de-abia s-au înfiinţat". Adică, pentru că poliţiştii păreau drăguţi, aşa, în naivitatea lor, pac, au fost serviţi de companie cu nişte pistoale Glock. Tudorică a ajuns şef la Poliţia Comunitară venind de la Brigada de Combatere a Crimei Organizate, unde erau folosite pistoalele Glock. Conform afirmaţiilor lui Tudorică, el l-a contactat pe Agripa Popescu, directorul reprezentanţei Glock din România, care l-a îndrumat către compania Ministerului Apărării: "Mi-a povestit toată tărăşenia (Agripa Popescu – n.r.) cum este, am contactat Romtehnica şi, de-aici, Romtehnica, avînd experienţă în derularea contractelor de armament, m-a ajutat într-un fel". Fostul şef al Poliţiei Comunitare a insistat asupra faptului că cei de la companie garantau că Glock oferă pistoale la acelaşi preţ la care Ministerul Apărării a cumpărat pentru soldaţii săi. Astfel, în baza contractului încheiat cu o companie aflată în coordonarea sa, Ministerul Apărării s-a trezit că face imagine moca unui producător de pistoale.
Din pistoale şi cartuşe le cresc conturi la căpuşe
Bineînţeles, acum o să vă întrebaţi cu ce s-au ales din povestea asta peneliştii Atanasiu şi Nicuşor. Păi, să ne uităm în declaraţiile lor de avere. De exemplu, abia în 2007, Atanasiu a descoperit că avea un cont de 140.000 de lei noi, deschis încă din 1998, dar de care nu suflase nici o vorbă în declaraţiile de avere de pînă anul trecut. Păi, da, de înţeles: abia în 2007 s-a copt bine lobby-ul pentru Glock, de unde şi contul cu pricina. Iar lui Nicuşor, culmea coincidenţei, tot în 2007 i-au crescut în declaraţia de avere un teren de 1.600 de metri pătraţi şi o casă de vacanţă de 200 de metri pătraţi. Fără credite, fără datorii. Aşa, pur şi simplu, din salariul lui de director la AVAS, unde l-a cărat Atanasiu după ce a fost scuipat afară de la Apărare.
Afaceristul Videanu, 4 milioane de euro profit
Adriean Videanu e un edil care, prin politica sa, a creat o piaţă extraordinară de desfacere pentru produsele
afaceristului Videanu. Astfel, primarul a umplut Capitala de borduri de piatră. Afaceristul, având fler, a adus în ţară borduri de acest tip.
În anul 2006, un metru liniar de bordură adusă din China costa mai puţin de 50 de lei (500.000 lei vechi), în timp ce pe piaţă ajunsese la 150-200 lei (1,5 – 2 milioane lei vechi). Actele de import ale firmei
Titan Mar dovedesc că familia Videanu a adus în România, doar în anii 2006 şi 2007, peste 157.000 de metri liniari de borduri. De aici reiese clar profitul firmei importatoare, de cel puţin 100 de lei pe metrul liniar. Un calcul simplist arată un profit total de peste patru milioane de euro. Deşi, încă nu s-a stabilit că bordurile din Capitală sunt tip Titan Mar, Cosmin Guşă a afirmat că Videanu e „beneficiarul direct al profiturilor realizate din înlocuirea bordurilor din Bucureşti cu borduri din China“.
Videanu s-a mărginit să declare că aşteaptă rezultatul controlului Curţii de Conturi şi că nu răspunde „acuzelor calomnioase“. Primarul general Adriean Videanu a fost, în mai 2006, într-o delegaţie în Republica Populară Chineză, iar după vizita făcută pe banii
bucureştenilor familia domnului Videanu a obţinut un câştig extraordinar. Din 2006, primarul Adriean Videanu a decis să impună firmelor de construcţii termene de garanţie pentru bună execuţie de patru sau chiar cinci ani, deşi până atunci, garanţia era de numai trei ani.
Practic, firmele de construcţii sunt nevoite să ţină în conturi speciale garanţiile de bună execuţie, pentru ca, dacă lucrarea se deteriorează înainte de expirarea garanţiei, municipalitatea să o poată reface pe banii firmelor respective.
De fapt, mărirea perioadei de garantare avea un scop precis: constructorii şi directorii lui Videanu ştiau că bordurile din beton nu rezistă, în medie, decât trei ani, după care trebuie înlocuite. Mărind termenul de garantare a lucrărilor, primăria i-a determinat pe constructorii de drumuri din Bucureşti să folosească borduri din piatră, mult mai scumpe. Cum acest tip de borduri nu se prea găsea în România, constructorii s-au văzut nevoiţi să cumpere din import.
Ca să intre mai multe borduri pe străzi, primăria a decis îngustarea trotuarelor şi crearea de parcaje „în spic”. Aceste parcaje (care nu eliberează carosabilul de maşini, cum o fac cele subterane sau supraterane) nu sunt altceva decât un zig-zag de borduri din granit, extrem de profitabil pentru importatorul de borduri.
Afacerea a avut succes şi pentru că primarul a amânat cu doi ani realizarea parcajelor subterane, pe motiv că s-ar fi schimbat legea parteneriatului public-privat. Dar parcajele sub sau supraterane puteau fi realizate şi altfel, nu doar în parteneriat public-privat. Amânarea a creat însă o cerere enormă de locuri de parcare, astfel că cele în spic erau binevenite pentru şoferii disperaţi.
Dar proiectele de reabilitare a străzilor derulate prin licitaţiile orchestrate de primărie nu erau suficiente. Aşa că afaceristul primar s-a extins şi în zona Administraţiei Străzilor, instituţie aflată sub autoritatea Consiliului general, şi nu a Primăriei. Videanu l-a pus aici director (mai întâi cu delegaţie, deci terminarea lucrărilor era urgentă) pe Claudiu Bălan, coleg de partid din Bacău, fost coleg de facultate cu primarul. Astfel, borduriada s-a extins şi la reparaţiile de străzi realizate pe banii consiliului, nu numai ai primăriei.
Adriean Videanu a negat întotdeauna că firma sa ar avea afaceri directe cu primăria sau cu instituţii subordonate acesteia, dar nu a negat niciodată că ar avea afaceri cu firmele care câştigau licitaţii la Primăria Capitalei.
Info plus
:
100 lei pe metru liniar de borduri - profitul importatorului Titan Mar
afaceristului Videanu. Astfel, primarul a umplut Capitala de borduri de piatră. Afaceristul, având fler, a adus în ţară borduri de acest tip.
În anul 2006, un metru liniar de bordură adusă din China costa mai puţin de 50 de lei (500.000 lei vechi), în timp ce pe piaţă ajunsese la 150-200 lei (1,5 – 2 milioane lei vechi). Actele de import ale firmei
Titan Mar dovedesc că familia Videanu a adus în România, doar în anii 2006 şi 2007, peste 157.000 de metri liniari de borduri. De aici reiese clar profitul firmei importatoare, de cel puţin 100 de lei pe metrul liniar. Un calcul simplist arată un profit total de peste patru milioane de euro. Deşi, încă nu s-a stabilit că bordurile din Capitală sunt tip Titan Mar, Cosmin Guşă a afirmat că Videanu e „beneficiarul direct al profiturilor realizate din înlocuirea bordurilor din Bucureşti cu borduri din China“.
Videanu s-a mărginit să declare că aşteaptă rezultatul controlului Curţii de Conturi şi că nu răspunde „acuzelor calomnioase“. Primarul general Adriean Videanu a fost, în mai 2006, într-o delegaţie în Republica Populară Chineză, iar după vizita făcută pe banii
bucureştenilor familia domnului Videanu a obţinut un câştig extraordinar. Din 2006, primarul Adriean Videanu a decis să impună firmelor de construcţii termene de garanţie pentru bună execuţie de patru sau chiar cinci ani, deşi până atunci, garanţia era de numai trei ani.
Practic, firmele de construcţii sunt nevoite să ţină în conturi speciale garanţiile de bună execuţie, pentru ca, dacă lucrarea se deteriorează înainte de expirarea garanţiei, municipalitatea să o poată reface pe banii firmelor respective.
De fapt, mărirea perioadei de garantare avea un scop precis: constructorii şi directorii lui Videanu ştiau că bordurile din beton nu rezistă, în medie, decât trei ani, după care trebuie înlocuite. Mărind termenul de garantare a lucrărilor, primăria i-a determinat pe constructorii de drumuri din Bucureşti să folosească borduri din piatră, mult mai scumpe. Cum acest tip de borduri nu se prea găsea în România, constructorii s-au văzut nevoiţi să cumpere din import.
Ca să intre mai multe borduri pe străzi, primăria a decis îngustarea trotuarelor şi crearea de parcaje „în spic”. Aceste parcaje (care nu eliberează carosabilul de maşini, cum o fac cele subterane sau supraterane) nu sunt altceva decât un zig-zag de borduri din granit, extrem de profitabil pentru importatorul de borduri.
Afacerea a avut succes şi pentru că primarul a amânat cu doi ani realizarea parcajelor subterane, pe motiv că s-ar fi schimbat legea parteneriatului public-privat. Dar parcajele sub sau supraterane puteau fi realizate şi altfel, nu doar în parteneriat public-privat. Amânarea a creat însă o cerere enormă de locuri de parcare, astfel că cele în spic erau binevenite pentru şoferii disperaţi.
Dar proiectele de reabilitare a străzilor derulate prin licitaţiile orchestrate de primărie nu erau suficiente. Aşa că afaceristul primar s-a extins şi în zona Administraţiei Străzilor, instituţie aflată sub autoritatea Consiliului general, şi nu a Primăriei. Videanu l-a pus aici director (mai întâi cu delegaţie, deci terminarea lucrărilor era urgentă) pe Claudiu Bălan, coleg de partid din Bacău, fost coleg de facultate cu primarul. Astfel, borduriada s-a extins şi la reparaţiile de străzi realizate pe banii consiliului, nu numai ai primăriei.
Adriean Videanu a negat întotdeauna că firma sa ar avea afaceri directe cu primăria sau cu instituţii subordonate acesteia, dar nu a negat niciodată că ar avea afaceri cu firmele care câştigau licitaţii la Primăria Capitalei.
Info plus
:
100 lei pe metru liniar de borduri - profitul importatorului Titan Mar
Raiul organelor
Publicatia britanica Jane's indica Romania drept furnizor principal pe piata
neagra a transplanturilor * Tara noastra figureaza pe lista alaturi de China, India, Pakistan, Egipt, Filipine, Republica Moldova. Cumparatorii sunt din SUA, Europa, Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudita sau Israel
Romania figureaza pe harta traficului de organe destinate transplantului, fiind considerata unul dintre cei importanti furnizori. Tara noastra se confrunta de ani buni cu o accentuata criza de organe, cererea de transplanturi fiind extrem de mare, iar oferta foarte mica. In momentul de fata exista liste de asteptare ce se intind pe mai multi ani. In paralel, in Romania, s-a dezvoltat o adevarata piata neagra de vanzare a organelor. Pretul variaza intre 7000 si 15.000 de euro. Internetul abunda de oferte. Fiecare dintre cei cu care am stat de vorba s-a aratat dispus sa ne "doneze", contra cost, o parte a corpului sau.
Publicatia britanica Jane's sustine ca "avand in vedere cererea crescanda de transplanturi la nivel global, comertul ilegal cu organe se extinde rapid, fiind dominat de brokeri fara scrupule si facilitat de legislatii nationale inadecvate, in conditiile extinderii unor practici corupte si pe fondul unei lipse generale de constientizare in plan public a extinderii acestui fel de comert". Aceeasi publicatie dezvaluie ca traficul cu organe acopera circa 10% din cele aproape 70.000 de transplanturi efectuate anual in lume. Totusi, potrivit altor informatii, 15.000 de rinichi ar putea fi traficati anual in lume. China, India, Pakistan, Egipt, Filipine, Republica Moldova, dar si Romania figureaza printre principalii furnizori. In timp ce China este cunoscuta pentru faptul ca preleveaza si vinde organe de la detinutii executati, alte tari se ocupa in principal cu obtinerea de organe de la donatori in viata, devenind participante la traficul crescand, de pe Internet, cu fiinte umane. Conform Jane's, organele traficate sunt fie vandute pe plan intern, fie exportate pentru a fi transplantate la pacienti din Statele Unite ale Americii, Europa, Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudita sau, in special, Israel. Sustinand ca legile si politicile sunt insuficiente pentru a sista efectiv traficul cu organe, Organs Watch, COFS si alte organizatii neguvernamentale considera esential ca societatea civila sa se angajeze activ in aceasta lupta, astfel incat o asemenea practica sa fie considerata in mod universal un abuz medical impotriva drepturilor omului si "o taxa corporala pentru cei saraci".
In Romania, cererea de organe depaseste cu mult oferta. Nu se poate face o statistica privind numarul celor care au nevoie disperata de un organ si cei care au primit, intrucat cazurile de acest gen sunt rarisime, dupa cum a declarat si doctorul Victor Zota, directorul executiv al Agentiei Nationale de Transplant. In prezent, sunt doua posibilitati prin care o persoana care are nevoie de un rinichi, un ficat
sau de un alt organ le poate obtine. Prima este donarea. De regula, in cele mai multe cazuri, donatorul este o ruda a celui care are nevoie de organul respectiv. Pentru ca altfel nu se inghesuie nimeni sa renunte la un rinichi
pentru un necunoscut. Decat daca este platit. A doua este vanzarea la negru, o practica din ce in ce mai intalnita.
Inchisoare pentru trafic
Victor Zota, directorul executiv al Agentiei Nationale de Transplant (ANT) sustine ca peste tot in lume, inclusiv in Romania, se inregistreaza o mare criza si un mare deficit de organe. Acesta spune ca listele de asteptare cresc mult mai rapid decat rata donarii si ca aceasta criza va continua. "Acele anunturi
in care diferite persoane ofera spre vanzare organe sunt ilegale, acest lucru fiind pedepsit prin lege cu pedeapsa cuprinsa intre 3-7 ani de inchisoare. Inainte de a va intelege cu vanzatorul trebuie sa existe compatibilitate imunologica care se stabileste intr-unul din cele cinci laboratoare care exista in tara. Daca exista compatibilitatea, se ajunge in fata unei comisii de avizare privind donarea de organe de la o persoana in viata. E greu sa pacalesti comisia si sa nu-si dea seama ca este vorba de o vanzare", sustine directorul ANT. Zota recunoaste ca posibilitatea de frauda "exista oriunde in lumea asta", dar spune ca este foarte greu de facut acest lucru. Directorul ANT exclude insa posibilitatea ca in Romania sa se faca trafic cu organe.
BOR se opune modificarii legii transplantului
Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a respins, ieri, cererea senatorului PC Irinel Popescu de modificare a legii transplantului in sensul introducerii acordului prezumat, in schimb incurajeaza donarea voluntara de organe si introducerea cardului de donator. Purtatorul de cuvant al Patriarhiei Romane, parintele Constantin Stoica, a declarat, pentru MEDIAFAX, ca Sfantul Sinod apreciaza ca "introducerea acordului prezumat ar putea conduce la abuzuri.
Lista de preturi
Oferta de organe vandute ilegal in Romania este relativ buna, Internetul abundand cu anunturi de acest gen. Pretul unui rinichi - organ ce se afla in topul ofertelor de vanzare pe Internet - incepe de la 7000 de euro si poate ajunge la 15.000. Am sunat la cateva astfel de anunturi pentru a vedea cum decurge o tranzactie. Primii doi vanzatori pareau de buna-credinta. Pentru ca am intalnit si cazuri in care anunturile erau postate in gluma.
Am invocat faptul ca o ruda apropiata este intr-o situatie medicala grava, avand neaparata nevoie de un rinichi. Desi s-au ferit sa ofere prea multe detalii prin telefon, am reusit sa aflam pretul solicitat. In momentul in care am incercat sa intram in chestiuni tehnice, despre cum se face operatiunea propriu zisa, am fost refuzati in mod politicos, spunandu-ni-se ca aceste lucruri se discuta fata in fata si nu la telefon. "Sunt intr-o situatie disperata. Fratele meu are nevoie de un rinichi. Daca s-ar putea sa discutam cateva detalii preliminare prin telefon, cum ar fi pretul, iar daca ne intelegem voi veni la Targoviste pentru a perfecta tranzactia", i-am spus celui care se oferea sa-si vanda un rinichi. "Sunt un om extrem de serios. Eu sunt persoana care vrea sa vanda rinichiul", am primit raspuns.
Un rinichi, 13.000 de euro
In momentul in care am intrebat de pret, respectiva persoana a ezitat: "Asta ramane sa discutam intre noi, si nu la telefon". Am insistat, argumentand ca situatia este foarte urgenta si nu pot face un drum pana la Targoviste fara a sti daca am banii necesari pentru a cumpara rinichiul. "Eu nu vreau nici sa iau pielea omului si nici dumneavoastra sa aveti de suferit. Dumneavoastra cam cat oferiti?", am fost intrebat. Maxim 7000 de euro a fost raspunsul pe care l-am dat vanzatorului. "In mod normal pretul pentru un rinichi merge pana la 12-13.000 de euro", a spus acesta.
Am plusat la 9000 de euro, spunand ca as putea sa imprumut pe langa cei 7000 pe care-i oferisem, inca 2000 de euro. "Aseara mi s-a oferit de catre cineva 11.000 de euro. Cel mai simplu ar fi sa veniti in Targoviste si sa discutam detaliat, fata in fata, nu la telefon. Posibil sa ne intelegem la bani", a pus capat discutiei vanzatorul.
Baietii specializati in tranzactii
Un alt vanzator care isi oferea rinichiul printr-un anunt postat pe Internet era din Timisoara.
"Pretentiile mele financiare sunt scrise in anunt. 15.000 de euro. Am analizele facute la zi, am hartii care sa ateste acest lucru. Eu sunt din Timisoara si nu pot veni in Bucuresti din cauza serviciului. Vin doar cand este ceva sigur, dupa ce mi se plateste o parte din bani. Altfel nu risc sa fac drumul degeaba", a spus barbatul.
In momentul in care am incercat sa abordez partea tehnica a tranzactiei, cum se face, daca se incheie un contract, cum trebuie sa procedam ca sa nu avem probleme cu legea si sa nu se afle ca de fapt s-au platit bani pentru rinichi, vanzatorul a devenit reticent si suspicios: "Nici eu nu stiu exact cum se procedeaza. Veniti in Timisoara, vorbim si stabilim. Asa e cel mai bine, nu la telefon".
Am sunat apoi la o persoana din Galati. Si aceasta vindea tot un rinichi. A raspuns un barbat pe care l-am intrebat daca mai este valabil anuntul. "Da, numai putin, sa va dau persoana respectiva", a raspuns acesta. "Sa-mi spuneti ce grupa sanguina aveti", a spus celalalt barbat. I-am raspuns: 01. "Asa. Problema ar fi in felul urmator. Pot sa va dau un numar de telefon sa vorbiti cu baietii care se ocupa cu asa ceva", ne-a spus acesta. Asa am si facut. Am sunat la numarul respectiv. A raspuns un barbat. Era total diferit fata de ceilalti vanzatori. Suspicios. De aceasta data n-am mai facut nici o introducere. Am trecut direct la subiect, spunandu-i ca vreau sa cumpar un organ. A raspuns afirmativ. Am continuat, iar in momentul in care am spus grupa de sange 01 vocea i s-a schimbat brusc. A precizat ca nu mai este valabil anuntul si a inchis telefonul.
neagra a transplanturilor * Tara noastra figureaza pe lista alaturi de China, India, Pakistan, Egipt, Filipine, Republica Moldova. Cumparatorii sunt din SUA, Europa, Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudita sau Israel
Romania figureaza pe harta traficului de organe destinate transplantului, fiind considerata unul dintre cei importanti furnizori. Tara noastra se confrunta de ani buni cu o accentuata criza de organe, cererea de transplanturi fiind extrem de mare, iar oferta foarte mica. In momentul de fata exista liste de asteptare ce se intind pe mai multi ani. In paralel, in Romania, s-a dezvoltat o adevarata piata neagra de vanzare a organelor. Pretul variaza intre 7000 si 15.000 de euro. Internetul abunda de oferte. Fiecare dintre cei cu care am stat de vorba s-a aratat dispus sa ne "doneze", contra cost, o parte a corpului sau.
Publicatia britanica Jane's sustine ca "avand in vedere cererea crescanda de transplanturi la nivel global, comertul ilegal cu organe se extinde rapid, fiind dominat de brokeri fara scrupule si facilitat de legislatii nationale inadecvate, in conditiile extinderii unor practici corupte si pe fondul unei lipse generale de constientizare in plan public a extinderii acestui fel de comert". Aceeasi publicatie dezvaluie ca traficul cu organe acopera circa 10% din cele aproape 70.000 de transplanturi efectuate anual in lume. Totusi, potrivit altor informatii, 15.000 de rinichi ar putea fi traficati anual in lume. China, India, Pakistan, Egipt, Filipine, Republica Moldova, dar si Romania figureaza printre principalii furnizori. In timp ce China este cunoscuta pentru faptul ca preleveaza si vinde organe de la detinutii executati, alte tari se ocupa in principal cu obtinerea de organe de la donatori in viata, devenind participante la traficul crescand, de pe Internet, cu fiinte umane. Conform Jane's, organele traficate sunt fie vandute pe plan intern, fie exportate pentru a fi transplantate la pacienti din Statele Unite ale Americii, Europa, Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudita sau, in special, Israel. Sustinand ca legile si politicile sunt insuficiente pentru a sista efectiv traficul cu organe, Organs Watch, COFS si alte organizatii neguvernamentale considera esential ca societatea civila sa se angajeze activ in aceasta lupta, astfel incat o asemenea practica sa fie considerata in mod universal un abuz medical impotriva drepturilor omului si "o taxa corporala pentru cei saraci".
In Romania, cererea de organe depaseste cu mult oferta. Nu se poate face o statistica privind numarul celor care au nevoie disperata de un organ si cei care au primit, intrucat cazurile de acest gen sunt rarisime, dupa cum a declarat si doctorul Victor Zota, directorul executiv al Agentiei Nationale de Transplant. In prezent, sunt doua posibilitati prin care o persoana care are nevoie de un rinichi, un ficat
sau de un alt organ le poate obtine. Prima este donarea. De regula, in cele mai multe cazuri, donatorul este o ruda a celui care are nevoie de organul respectiv. Pentru ca altfel nu se inghesuie nimeni sa renunte la un rinichi
pentru un necunoscut. Decat daca este platit. A doua este vanzarea la negru, o practica din ce in ce mai intalnita.
Inchisoare pentru trafic
Victor Zota, directorul executiv al Agentiei Nationale de Transplant (ANT) sustine ca peste tot in lume, inclusiv in Romania, se inregistreaza o mare criza si un mare deficit de organe. Acesta spune ca listele de asteptare cresc mult mai rapid decat rata donarii si ca aceasta criza va continua. "Acele anunturi
in care diferite persoane ofera spre vanzare organe sunt ilegale, acest lucru fiind pedepsit prin lege cu pedeapsa cuprinsa intre 3-7 ani de inchisoare. Inainte de a va intelege cu vanzatorul trebuie sa existe compatibilitate imunologica care se stabileste intr-unul din cele cinci laboratoare care exista in tara. Daca exista compatibilitatea, se ajunge in fata unei comisii de avizare privind donarea de organe de la o persoana in viata. E greu sa pacalesti comisia si sa nu-si dea seama ca este vorba de o vanzare", sustine directorul ANT. Zota recunoaste ca posibilitatea de frauda "exista oriunde in lumea asta", dar spune ca este foarte greu de facut acest lucru. Directorul ANT exclude insa posibilitatea ca in Romania sa se faca trafic cu organe.
BOR se opune modificarii legii transplantului
Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a respins, ieri, cererea senatorului PC Irinel Popescu de modificare a legii transplantului in sensul introducerii acordului prezumat, in schimb incurajeaza donarea voluntara de organe si introducerea cardului de donator. Purtatorul de cuvant al Patriarhiei Romane, parintele Constantin Stoica, a declarat, pentru MEDIAFAX, ca Sfantul Sinod apreciaza ca "introducerea acordului prezumat ar putea conduce la abuzuri.
Lista de preturi
Oferta de organe vandute ilegal in Romania este relativ buna, Internetul abundand cu anunturi de acest gen. Pretul unui rinichi - organ ce se afla in topul ofertelor de vanzare pe Internet - incepe de la 7000 de euro si poate ajunge la 15.000. Am sunat la cateva astfel de anunturi pentru a vedea cum decurge o tranzactie. Primii doi vanzatori pareau de buna-credinta. Pentru ca am intalnit si cazuri in care anunturile erau postate in gluma.
Am invocat faptul ca o ruda apropiata este intr-o situatie medicala grava, avand neaparata nevoie de un rinichi. Desi s-au ferit sa ofere prea multe detalii prin telefon, am reusit sa aflam pretul solicitat. In momentul in care am incercat sa intram in chestiuni tehnice, despre cum se face operatiunea propriu zisa, am fost refuzati in mod politicos, spunandu-ni-se ca aceste lucruri se discuta fata in fata si nu la telefon. "Sunt intr-o situatie disperata. Fratele meu are nevoie de un rinichi. Daca s-ar putea sa discutam cateva detalii preliminare prin telefon, cum ar fi pretul, iar daca ne intelegem voi veni la Targoviste pentru a perfecta tranzactia", i-am spus celui care se oferea sa-si vanda un rinichi. "Sunt un om extrem de serios. Eu sunt persoana care vrea sa vanda rinichiul", am primit raspuns.
Un rinichi, 13.000 de euro
In momentul in care am intrebat de pret, respectiva persoana a ezitat: "Asta ramane sa discutam intre noi, si nu la telefon". Am insistat, argumentand ca situatia este foarte urgenta si nu pot face un drum pana la Targoviste fara a sti daca am banii necesari pentru a cumpara rinichiul. "Eu nu vreau nici sa iau pielea omului si nici dumneavoastra sa aveti de suferit. Dumneavoastra cam cat oferiti?", am fost intrebat. Maxim 7000 de euro a fost raspunsul pe care l-am dat vanzatorului. "In mod normal pretul pentru un rinichi merge pana la 12-13.000 de euro", a spus acesta.
Am plusat la 9000 de euro, spunand ca as putea sa imprumut pe langa cei 7000 pe care-i oferisem, inca 2000 de euro. "Aseara mi s-a oferit de catre cineva 11.000 de euro. Cel mai simplu ar fi sa veniti in Targoviste si sa discutam detaliat, fata in fata, nu la telefon. Posibil sa ne intelegem la bani", a pus capat discutiei vanzatorul.
Baietii specializati in tranzactii
Un alt vanzator care isi oferea rinichiul printr-un anunt postat pe Internet era din Timisoara.
"Pretentiile mele financiare sunt scrise in anunt. 15.000 de euro. Am analizele facute la zi, am hartii care sa ateste acest lucru. Eu sunt din Timisoara si nu pot veni in Bucuresti din cauza serviciului. Vin doar cand este ceva sigur, dupa ce mi se plateste o parte din bani. Altfel nu risc sa fac drumul degeaba", a spus barbatul.
In momentul in care am incercat sa abordez partea tehnica a tranzactiei, cum se face, daca se incheie un contract, cum trebuie sa procedam ca sa nu avem probleme cu legea si sa nu se afle ca de fapt s-au platit bani pentru rinichi, vanzatorul a devenit reticent si suspicios: "Nici eu nu stiu exact cum se procedeaza. Veniti in Timisoara, vorbim si stabilim. Asa e cel mai bine, nu la telefon".
Am sunat apoi la o persoana din Galati. Si aceasta vindea tot un rinichi. A raspuns un barbat pe care l-am intrebat daca mai este valabil anuntul. "Da, numai putin, sa va dau persoana respectiva", a raspuns acesta. "Sa-mi spuneti ce grupa sanguina aveti", a spus celalalt barbat. I-am raspuns: 01. "Asa. Problema ar fi in felul urmator. Pot sa va dau un numar de telefon sa vorbiti cu baietii care se ocupa cu asa ceva", ne-a spus acesta. Asa am si facut. Am sunat la numarul respectiv. A raspuns un barbat. Era total diferit fata de ceilalti vanzatori. Suspicios. De aceasta data n-am mai facut nici o introducere. Am trecut direct la subiect, spunandu-i ca vreau sa cumpar un organ. A raspuns afirmativ. Am continuat, iar in momentul in care am spus grupa de sange 01 vocea i s-a schimbat brusc. A precizat ca nu mai este valabil anuntul si a inchis telefonul.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
